Încet, încet rezidenții Orașului cu poeți se mută în cer, nu într-o altă urbe a versurilor, ci poate chiar în poezie. În această dimineață, a venit vestea morții poetului, pictorului, graficianului, sculptorului, artistului, Emilian Roșculescu, cunoscut pretutindeni și tuturor ca Papi.
Născut la 20 ianuarie 1960 la Reșița unde a făcut studiile primare gimnaziale și liceale, Papi a debutat în volumul colectiv „Argonauții II” (Facla, Timișoara, 1988), apoi a publicat într-un alt volum colectiv „Versuri” (Litera, 1988), pentru ca abia în anul 2000 să tipărească volumul „…într-un obiect numit poem. și numai acolo” la editura Marineasa. A avut mai multe expoziții de pictură, desene și grafică, recomandându-se Papi – artist elastic.
A locuit o vreme în Germania, iar mai apoi a revenit în România, la Reșița, la Gărâna, iar mai apoi la Timișoara. „Făcea totul cu o anumită frenezie, neliniște, nebunie, uneori inconștiență”, spune Camelia Duca, președintele Asociației Metarsis.
Poezia lui este descrisă de către criticul Gheorghe Jurma ca fiind „un spațiu al îndepărtării-întoarcerii, ale unor trasee odiseice, a lui Ulise întors în Ithaca”: „sunt cetățeanul fără biografie/ îmi place să cred/ că-ntr-adevăr exist/ autostopist/ între două lumi/ pe care le-am părăsit// sunt strada frica mea”
Dumnezeu să îl odihnească!