Felul in care membrii unui cuplu raspund la doua intrebari simple arata, cu un grad mare de precizie, daca perechea respectiva va ramane impreuna sau va divorta, spun autorii unui studiu realizat in SUA.
Iata cele doua intrebari:
1. Cat de fericit(a) esti in casnicie, fata de cat de fericit(a) ai fi daca n-ai fi casatorit(a)?
2. Cum crezi ca a raspuns sotul tau/sotia ta la aceasta intrebare?
In anii 1980, oamenii de stiinta au pus aceste intrebari unui numar de 4.242 de cupluri intr-o prima runda de studiu si apoi au pus aceleasi intrebari acelorasi oameni, 6 ani mai tarziu.
Recent, economistii Leora Friedberg si Steven Stern, de la University of Virginia, au reanalizat datele acelui studiu si au constatat ca, ca, in mod deloc surprinzator, oamenii care spuneau ca nu le-ar merge mai rau daca ar fi singuri decat le merge casatoriti aveau sanse mai mari de a divorta.
Dar sansele de despartire erau inca si mai mari atunci cand unul dintre parteneri supraestima cat de fericit e celalalt membru al cuplului in casnicie.
Doar in 40,9% dintre cupluri, persoanele au identificat corect in ce fel ar raspunde partenerul lor la prima intrebare. Asta inseamna ca in aproape 60% dintre cupluri partenerii nu se cunosteau si intelegeau suficient de bine unul pe altul, iar in aproximativ un sfert dintre aceste cupluri existau discrepante mari in ceea ce priveste evaluarea gradului de fericire a partenerului.
In total, aproximativ 7% dintre cupluri au divortat in intervalul de 6 ani al studiului. Dar printre cei care estimasera corect cat de nefericit ar fi partenerul lor in caz de despartire, rata divorturilor a fost sub 6%, pe cand la cuplurile care estimasera gresit, rata despartirii a fost mult mai mare: dintre barbatii care supraestimasera nefericirea sotiilor lor in caz de divort, 13% au sfarsit prin a ramane singuri, iar dintre femeile care supraestimasera nefericirea pe care divortul le-ar aduce-o sotilor lor, 14,5% au sfarsit prin a divorta.
Supraestimarea fericirii partenerului in cadrul casniciei afecteaza modul in care cuplurile ,,negociaza” conflictele, spun cercetatorii. Daca unul dintre parteneri estimeaza gresit cat de fericit este celalalt in casnicie, atunci poate ,,negocia” prea dur si poate face greseli.
Prof. Stern da un exemplu explicativ: ,,Daca imi inchipui ca sotia mea este foarte fericita in casnicie, s-ar putea sa insist sa faca mai multe treburi gospodaresti sau sa contribuie mai mult la bugetul familiei. Daca, fara ca eu sa-mi fi dat seama, ea nu este, de fapt, deosebit de fericita in casnicie, sau daca face cunostinta cu un tip bine care ii arata interes, atunci ea s-ar putea sa decida ca acele pretentii ale mele reprezinta picatura care umple paharul si ca divortul ar fi o optiune mai buna pentru ea.”
In acest caz, impingerea prea departe a unor pretentii, pe baza presupunerii gresite ca partenerul e fericit in casnicie si ca ar mai nefericit in urma despartirii, duce la un divort care, altfel, probabil n-ar fi avut loc.
