Uneori avem tendinţa să luăm pe nemestecate anumite informaţii, doar pentru că provin din “înţelepciunea populară”. Aşa am ajuns să avem informaţii pe care le credem adevărate axiome. Care nu necesită demonstraţie sau verificare. Dar nu întotdeauna lucrurile stau chiar aşa. Vă propunem 10 asemenea axiome care nu sunt aşa cum aţi crezut:
1. Galileo Galilei nu a spus niciodată celebra frază care i se atribuie: “E pur si muove” (Şi totuşi se învârte). Nu există nicio dovadă că ar fi murmurat aceste cuvinte atunci când a fost obligat de Inchiziţie să-şi “renege” teoriile ştiinţifice, în 1633. De fapt, mai mulţi istorici cred că fraza a fost inventată şi “pusă” în gura lui Galilei de scriitorul torinez Giuseppe Baretti, într-o carte de ficţiune numită “Biblioteca italiană”, scrisă în 1757.
2. Ghilotina nu este o invenţie franceză, creată de doctorul Ignace Guillotin, aşa cum încă multă lume crede. Acesta nu a făcut decât să o propună ca metodă oficială de execuţie. Romanii cunoşteau şi foloseau deja ghilotina, iar unii istorici cred că a fost inventată de consulul Titus Manlius, care, paradoxal, a fost executat chiar cu ghilotina.
3. Walt Disney nu ştia să deseneze. De fapt, el n-a desenat niciunul din faimoasele sale personaje. Timp de mulţi ani s-a crezut că Mickey Mouse a fost desenat chiar de Disney, dar ulterior s-a aflat că celebrul şoricel a fost opera exclusiv a desenatorului Ub Wickers, care l-a lăsat pe Disney să susţină că au creat împreună personajul, pentru a-i întoarce o favoare.
4. Vikingii nu purtau coifuri cu coarne. Acestea au fost invenţia pictorului suedez Gustav Malstrom, care i-a înfăţişat astfel pe vikingi în nişte ilustraţii din 1820, realizate pentru poemul epic Frithiof’s Saga. Intenţia acelor coarne ireale era “zugrăvirea” crunţilor luptători din Nord ca fiinţe aproape diabolice.
5. Tăierea scalpului victimei nu era un obicei al pieilor roşii. Indienii nord-americani au copiat ideea de la francezi, care cereau mercenarilor să prezinte scalpul fiecărui indian ucis pentru a-şi putea primi recompensa în bani promisă.
6. Numărul Diavolului nu este 666, ci 616. Timp de multe secole s-a crezut că 666 este numărul Fiarei, dar abia în 2005 profesorul David Parker şi echipa sa de la Universitatea din Birmingham (Marea Britanie) au tradus cea mai veche copie cunoscută până acum a Noului Testament şi a descoperit acest amănunt în Cartea Revelaţiilor. Astfel că străvechea credinţă că numărul 666 este numărul Diavolului s-a datorat doar unei traduceri greşite.
7. Albert Einstein nu a fost un elev mediocru. Nici nu a rămas vreodată corigent la fizică (sau matematică) – cum, eronat, ne povesteau profesorii în liceu, ca o anecdotă menită să ne stimuleze la învăţătură. Ideea că ar fi fost un elev slab vine din sistemul de notare al epocii în care Einstein a făcut şcoala. Notele erau de la 1 la 6, 1 fiind nota cea mai mare, echivalentul lui 10. Însă, în ultimul an de liceu al lui Einstein s-a “inversat” sistemul de notare. Schimbarea consta în faptul că 6 devenise nota cea mai mare, iar 1 cea mai mică. De aici apărând şi confuzia privind notele din şcoală ale lui Einstein.
8. Napoleon Bonaparte nu a fost deloc scund. Cel puţin nu pentru perioada în care a trăit. Confuzia se datorează faptului că înălţimea sa de 5 picioare şi 2 ţoli (5 feet 2 inches) era în sistemul de măsură francez, care nu era tot una cu cel internaţional. Un “picior” francez însemna 2.71 centimetri, iar unul “imperial” doar 2.54 centimetri. Astfel, conform sistemului metric, introdus în Franţa în timpul vieţii lui Napoleon, acesta măsura 5 picioare şi 6,5 ţoli, adică 1,686 metri, peste înălţimea medie a unui bărbat francez din secolul XIX. În plus, porecla sa de “le Petit Caporal” (Micuţul Caporal) a fost interpretată mot-a-mot, sporind confuzia, deşi era folosită ca termen de afecţiune.
9. Taurii nu sunt enervaţi de culoarea roşie. Vitele sunt daltoniste (suferă de discromatie sau discromatopsie), nedistingând culorile. Ceea ce-l scoate din sărite pe taur este fluturarea pelerinei de către matador şi nicidecum culoarea acesteia.
10. Sherlock Holmes nu a spus niciodată: “Elementar, dragul meu Watson”. În nuvelele lui Conan Doyle, faimosul detectiv folosea, din când în când cuvântul “Elementar”, dar niciodată acompaniat de “dragul meu Watson”. Fraza, devenită celebră, a fost scrisă astfel de un scenarist pentru filmul “Aventurile lui Sherlock Holmes”, lansat în 1939, cu Basil Rathbone în rolul celebrului detectiv.
Sursa: ellun.es
