Oamenii se cauta. Se cauta neintrerupt. Zile. Saptamani. Luni. Ani. Iar atunci cand se gasesc … Se impiedica! Se impiedica unul de celalalt. De ei insisi. De orgolii, de asteptari, de temeri! Unii dintre ei nu se vor mai intalni niciodata in aceasta viata…
Razboiul psihologic dintre El si Ea. Ambii inteligenti, frumosi si orgoliosi. Nu facem niciunul dintre noi primul pas. Suntem mereu in asteptare. Batem pasul pe loc dar nu muscam. Ne aratam doar coltii. Il asteptam mereu pe celalalt si ne doare atunci cand nu vedem schimbarea. Dar ramanem indiferenti. Indiferenti schimbarii. Indiferenti celuilalt. Iar legatura se pierde. Se stinge treptat sub semnul dezamagirii impartasite. Si viata continua. Mai apoi, intalnim si ne legam de parteneri nepotriviti in goana noastra dupa iubire. De parteneri de suprafata. De ideea unei familii si a unei impliniri. Si simtim ca nu este ceea ce trebuie, ca nu este omul potrivit pentru noi … dar continuam! In slabiciunea noastra si in drumul nostru spre fericire… continuam! Si incropim o „familie”. Cu partenerul nepotrivit. Si facem copii. Cu acelasi partener … chiar daca nu suntem fericiti! Iar drama personala prinde acum noi culori. Si ajungem sa fim disperati. Copleşiţi. Asaltati. Vizitam psihologi, preoti, duhovnici si alti specialisti. De ce ? Pentru ca nu am avut curajul si taria initiale de a merge mai departe cu omul pe care l-am simtit de la inceput ca fiind aproape. L-am simtit ca fiind de la inceput un suflet pereche. Dar l-am indepartat si am fost, la randul nostru, indepartati de el. Pacat!
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu
