Recitind superba carte a lui Erich Fromm , „Arta de a iubi”, mi-am reamintit niste randuri minunate scrise de Rumi: „Cerul este Barbatul, iar pamantul, Femeia!”.
O metafora sublima a masculinului si a femininului. O metafora in care cei doi, barbat si femeie, se reîntâlnesc si se unesc cu gratia creatorului intr-un labirint atât de complicat al fiintei, in peisajele pictate cu patos, in pomii ce rodesc fructele împlinirii si intr-un joc mitic al adulților, inocent si fara de sfârșit.
Cerul nu poate fara pământ la fel cum pamantul nu poate fara cer. Pamantul nu poate fara caldura cerului la fel cum cerul nu poate fara rodul pamântului. Tot ceea ce pamantul cere, cerul ii oferă, ocrotindu-l sub membranele dătătoare de viata. Ziua, cerul luminează pamantul si il animează, hranindu-l cu energia timpurilor iar noaptea, pamantul ii mulțumește cerului prin liniștea ce se așterne in infinit. In dupa amiezile amortite, cerul imbratiseaza pamantul iar acesta il săruta cu fiorii dulci ai unui nou inceput.
Sunt cei mai buni prieteni si cei mai buni amanți. Cei mai buni soti si cei mai buni părinți. Cand pamantul plange, cerul ii șterge lacrimile si ii curată suferinta. Cand cerul este bucuros, pamantul înflorește si absoarbe Frumusețea veacurilor. O simbioza perfecta a simturilor si a iubirii plenare. A unei iubiri ce se împlinește in orizontul trupurilor. Asa cum cerul si pamantul se unesc in orizontul privirilor. Asa cum cei doi îmbătrânesc împreuna, in echilibrul minții si in Armonia inimilor.
Atunci cand barbatul se va uita la femeia din viata lui asa cum cerul se uita la pământ si atunci cand femeia se va uita la barbatul ei asa cum pamantul soarbe din cer, numai atunci iubirea va învinge. Pentru ca asa cum cerul iubeste pamantul si pamantul adora cerul, asa si barbatul trebuie sa prețuiască femeia ce il adoră atât de pur.
Ati văzut vreodată cerul si pamantul făcând dragoste? Asa ar trebui si oamenii sa se iubească! 🙂
Citeste mai multe pe:
http://www.alexandruchermeleu.ro
https://www.facebook.com/alexandruchermeleu
