Gândurile se disipa și se reconstruiesc la fel de cald în mintea ce s-a împrietenit iremediabil cu inima. Ochii injectați de o pasiune nebuna se dilata iar buzele crăpate prind culoarea roșiatica a unui amurg rostit în taina sacra a ritualului păzit de gurile și umbrele cuvintelor sculptate ascuțit.

Pielea se încrețește iar sute si mii de fiori năpădesc inocent straturile ei fine, antrenând venele jucăușe intr-un dans parca întipărit acum milioane de ani in ADN-ul simturilor. Stomacul se micșorează sub mirarea copilăroasă a unui trup pierdut de sub controlul atent al vocii interioare. Vârfurile degetelor de la picioare rup definitiv pactul impamantarii lor, semnând un contract atât de pur cu aerul ce antrenează toata ființa.

Sfidarea gravitații este văzuta acum ca o lege a indragostitilor iar Inerția este batjocorita atunci cand cele doua trupuri se cheamă mai aproape. Contrastele diafane ale culorilor ce iti surad in viu, se transforma in licurici pătați de transhumanta emoțiilor. Atunci cand ele trec neobservate de la unul la celalalt, învingând peisaje, kilometri întregi si vântul ce adie tot mai tare. Nuanțele din jur se preschimba in trairi autentice si complotează temerar la unirea celor doi.

Cand ti-e dor, uiti sa mai plângi, atunci cand singurele lacrimi purtate agale sunt cele ale unei fericiri găsite-n suflet. Uiti sa-ti mai fie frig atunci cand iernile prefăcute domol in primăveri te curtează elegant. Uiti sa-ti mai fie teama atunci cand prinzi curaj ca un nebun purtat de Viata. Uiti sa-ti mai fie greu atunci cand trupul tau usor iti spune ca iubesti! 🙂

Citeste mai multe pe:

https://www.facebook.com/alexandruchermeleu