Pe 8 aprilie 1820 o statuie a fost descoperită pe terenul unui fermier aflat pe insula Milos din Grecia. Supranumită „Venus din Milo”, după insula unde a fost găsită, statuia a fost achiziţionată rapid de francezi. După ce a fost prezentată regelui, Venus a fost donată muzeului Luvru, unde poate fi găsită şi astăzi.

Lui „Venus din Milo” îi lipsesc braţele, aceasta fiind trăsătura care a făcut-o celebră şi uşor de recunoscut. Este însă posibil ca statuia care o reprezintă pe zeiţa iubirii să fi avut la momentul descoperirii cel puţin un braţ. Rudele fermierului care a găsit-o pe ogorul său pe „Venus din Milo” susţin că în momentul în care a fost descoperită Venus avea mâna stângă şi ţinea în palmă un măr, fiind astfel o reprezentare a ipostazei învingătoare a zeiţei. Alte scrisori de la persoane implicate în această achiziţie a francezilor fac însă referire la braţele sale rupte, explicând în rândurile lor că acestea sunt „la această oră detaşate de trup”. Aşa s-a ajuns să se creadă că ei se aşteptau să le ataşeze la loc ulterior.

O poveste spune că echipajul vasului Marinei Franceze trimis să aducă statuia din Grecia a intrat într-un conflict cu echipajul unei nave elene. În acest timp, statuia ar fi fost lovită de nişte stânci şi braţele ei s-ar fi rupt. Această poveste s-a dovedit însă a fi falsă, având în vedere că într-o schiţă a statuii realizată înainte de efectuarea tranzacţiei „Venus din Milo” apare tot fără braţe.

Braţele statuii nu sunt însă singurele lucruri care lipsesc în prezent. Aceasta era ornată cândva cu podoabe din metal care includeau o brăţară, cercei şi o bentiţă. Găurile folosite pentru fixarea bijuteriilor de marmură pot fi observate şi astăzi.

„Venus din Milo”a pierdut, pe lângă braţe şi podoabe, şi piciorul stâng.

Există şi altă parte importantă a statuii care nu poate fi văzută astăzi. Este vorba despre baza ei care a fost şi ea descoperită pe câmpul din Milos, purtând o inscripţie care indica persoana care făcuse statuia, „Alexandros fiul lui Menides’.

Identitatea artistului nu a fost văzută ca o veste bună de către francezi care credeau că statuia era mult mai veche, când, de fapt, aceasta fusese realizată în perioada Greciei Antice. Oficialii au ajuns ulterior la concluzia că inscripţia de pe baza statuii ar fi putut fi atribuită unor lucrări de restaurare realizate la aceasta. La ora actuală, baza statuii este considerată a fi pierdută.

Sursă: Mental Floss