Te fumez dis de dimineata si te trag in piept fara sa te simt. Închid ochii si te vad cum imi patrunzi prin toti porii si prin toate venele. Iti simt candoarea si te adulmec des. Din ce in ce mai des si lung. Esti ca o dara de fum care a uitat sa mai plece si salasluieste deasupra sufletului. Te inspir la prânz si pe stomacul gol. Fara sa imi mai pese cat de mult am nevoie de tine si cat de mult ai inceput sa ma consumi pe dinăuntru.
Esti ca un virus care imi topește toti neuronii si imi pusca sinapsele. Esti precum un fir de nisip ce imi pătrunde sub piele si își face loc asemenea sarpelui păcătos de dulce. Te simt cum imi curgi prin vene si cum imi dai, zi de zi si clipa de clipa, puterea de a continua un inceput atat de sublim.
Te consum seara, inainte de apusul clipelor, asa cum un narcoman își consuma prada sub ochii injectati si umflați de extaz si durere.
Te absorb asemenea vampirului nostalgic din visele pe care le-am împărtășit sub aceeași jumătate de luna. Iti simt vibratia si ma contopesc cu tine de fiecare data cand te lași dorita.
Esti parte din mine si sunt parte din tine. Sunt intr-un sevraj continuu atunci cand nu esti lângă mine si ard pe interior asa cum pielea ta fina arde la exterior.
Pentru ca tu esti drogul meu cel mai puternic… Iar iubirea ta pentru mine… Singurul antidot!
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu
