Înainte să ajungă la New York în căutarea desăvârşirii, cheesecake-ul ar fi fost servit sportivilor în timpul primelor jocuri olimpice care au avut loc în 776 î.Hr. in Grecia Antică, fiind considerat o sursă bună de energie. Apoi în jurul, anului 1000 a ajuns în Europa de Vest, în Italia şi Anglia. Graţie imigranţilor, la sfârşitul secolului XIX, New York-ul gusta acest delicios desert.

De atunci, restaurantele americane au in meniu propria varianta de cheesecake. Acesta se gaseste si in Europa conceput dupa retete diferite, in functie de specificul tarii.

Cu toate acestea, informaţii despre producţia de brânză apar încă din anul 2000 î.Hr., iar antropologii au găsit forme de brânză care datează din acea perioadă.

Cheesecake-ul era întâlnit şi la nunţi ca tort de nuntă. Ingredientele simple precum făină, miere şi brânză erau amestecate şi apoi coapte – departe de reţetele complicate disponibile astăzi.

Scriitorul grec Athenaeus este creditat pentru scrierea primei reţete greceşti de cheesecake în anul 230 d.Hr. (până la acest punct grecii mâncau deja cheesecake de peste 2000 de ani, dar aceasta este cea mai veche reţetă din Grecia care a supravieţuit). De asemenea, reţeta era una destul de simplă – se bate brânza până devine fină şi omogenă, adăugaţi miere şi făină de grâu şi amestecaţi totul, coaceţi cheesecake-ul şi lăsaţi-l să se răcească înainte de a fi servit.

După ce romanii au cucerit Grecia, reţeta de cheesecake a fost modificată, adăugând ouă. Ocazional, romanii puneau amestecul de brânză într-un aluat de patiserie. Romanii au numit cheesecake-ul „libuma” şi îl serveau la ocazii speciale. Marcus Cato, un politician roman în primul secol î.Hr., este cel care ar fi înregistrat cea mai veche reţetă romană de cheesecake.

Pe măsură ce romanii şi-au extins imperiul, reţeta de cheesecake a ajuns peste tot în Europa. Marea Britanie şi Europa de Est au început să experimenteze cu reţeta, adăugând ingrediente noi sau folosind noi metode de a prepara cheesecake-ul. În fiecare ţară din Europa, reţetele au început să ia diferite forme culturale, folosind ingrediente originale pentru fiecare regiune. În 1545, a fost tipărită prima carte de bucate. Ea a descris cheesecake-ul ca o prăjitură bazată pe făină. Chiar şi bucătarul lui Henric al VIII-lea a avut un rol în ceea ce priveşte reţeta de cheesecake. Se pare că bucătarul său a tăiat brânză în bucăţi foarte mici şi le-a înmuiat în lapte timp de trei ore. Apoi, el a scurs amestecul şi a adăugat ouă, unt şi zahăr.

Cu toate acestea, abia în secolul al XVIII-lea cheesecake-ul a început să semene cu ce este acum. În această perioadă, europenii au început să folosească ouă bătute în loc de drojdie pentru a face pâinea şi prăjiturile să crească. Lipsa gustului puternic al drojdiei a făcut ca cheesecake-ul să semene tot mai mult cu un desert. Atunci când europenii au emigrat în America, unii şi-au adus cu ei şi reţetele de cheesecake.

Crema de brânză a fost adăugată de americani şi de atunci a devenit un ingredient de bază în cheesecake-ul făcut în Statele Unite. În 1872, un producător de lactate din New York încerca să reproducă brânza franceză Neufchatel. În schimb, el a descoperit accidental un proces care a dus la crearea cremei de brânză. Trei ani mai târziu, crema de brânză a fost ambalată în folie şi distribuită în magazinele locale sub marca Philadelphia Cream Cheese. Marca Philadelphia Cream Cheese a fost achiziţionată în 1903 de către compania Phoenix Cheese Company, apoi a fost achiziţionată în 1928 de către Compania Kraft Cheese. Kraft continuă să facă acest fel de brânză delicioasă pe care o cunoaştem cu toţii astăzi.

Desigur, nici o poveste a cheesecake-ului nu este completă fără a se îndrepta spre originile cheesecake-ului în stil New York. Acest cheesecake este servit simplu, fără niciun fel de topping, iar ceea ce îl diferenţiază este aroma din cantitatea mai mare de gălbenuşuri de ou în amestecul de cremă de brânză.

În anii 1900, New-Yorkezii erau îndrăgostiţi de acest desert. Practic fiecare restaurant avea propria lor versiune de cheesecake pe meniul lor. Chiar dacă el este cel mai bine cunoscut pentru sandwich-urile sale celebre, Arnold Reuben (1883-1970) este creditat pentru crearea cheesecake-ului în stil New York. Reuben s-a născut în Germania şi a venit în America când era tânăr. Povestea spune că Reuben a fost invitat la o petrecere unde gazda a servit o plăcintă cu brânză. Se pare că a fost atât de intrigat de acest fel de mâncare, încât a experimentat-o cu reţeta,până când a realizat mult iubitul New York Cheesecake.

Fiecare regiune a lumii are, de asemenea, propria sa variantă de face acest desert. Italienii folosesc brânza ricotta, în timp ce grecii folosesc mizithra sau feta. Germanii preferă brânza de vaci, în timp ce japonezii folosesc o combinaţie de amidon de porumb şi albuşuri de ou. Există unele cheesecake-uri care includ brânză albastră, fructe de mare, chili şi chiar tofu. În ciuda tuturor variaţiilor, ingredientele principale ale desertului – brânza, făina şi un îndulcitor – rămân aceleaşi.

Cheesecake-ul este cu adevărat un desert care a rezistat testul timpului. De la începuturile sale iniţiale înregistrate în Grecia, cu peste 4000 de ani în urmă, la actualul său statut iconic din întreaga lume, acest desert cremos rămâne un favorit indiferent de vârstă.