Consecințele unor cutremure pot fi dezastruoase în cea mai mare parte a timpului, dar un nou tip de ciment s-ar putea să facă minuni în a le preveni.
Deși există zone de pe mapamond care nu au experimentat un cutremur de sute de ani, în multe alte teritorii astfel de fenomene naturale fac victime aproape în fiecare an. În plus, fiecare astfel de eveniment micșorează semnificativ rezistența clădirilor, iar soluții pe termen lung nu prea există. În teorie, ai putea folosi oțel pentru a întări structura de rezistență a clădirilor, dar costurile de implementare sunt semnificative, mai ales în cazul clădirilor foarte înalte, cu o suprafață foarte mare.
Siguranța și rezistența caselor construite în zonele seismice a fost, dintotdeauna, o problemă spinoasă. Pentru rezolvarea acestei probleme, au fost create diferite materiale, care să corespundă cât mai bine exigențelor de rezistență la seism. Cercetătorii de la University of British Columbia au dezvoltat, recent, un sortiment de ciment, care oferă un plus considerabil de robustețe pereților clădirilor și este „prietenos” cu mediul înconjurător. Noul material a fost numit EDCC (Eco-friendly Ductile Cementitious Composite) și este fabricat prin folosirea, ca materie primă, a unui produs de ardere din termocentrale, numit cenușă zburătoare sau cenușă volantă.
Cimentul nu a venit niciodată cu o combinație perfectă de rezistență și flexibilitate pentru a face față la cutremure, dar un nou tip de ciment s-ar putea să ne schimbe opinia despre el. Acest material inovativ a fost dezvoltat de un grup de cercetători de la Universitatea din British Columbia. Din mai multe puncte de vedere, se comportă precum oțelul, dar cel mai mare atu al său constă în posibilitatea de a fi aplicat ulterior, pe pereți existenți. Pentru ca soluția să fie completă, noul ciment reușește să fie și ecologic.
Cenușa zburătoare este alcătuită din acele elemente „ușoare” care tind să fie eliminate prin coșurile termocentralelor, odată cu gazele formate la arderea cărbunelui. În vederea prevenirii poluării aerului, coșurile termocentralelor moderne sunt prevăzute cu filtre care rețin particulele ce formează așa numita cenușă zburătoare. Uneori, această cenușă e tratată ca deșeu industrial și stocată în depozite speciale, alteori este folosită în diferite modalități, inclusiv pentru producerea unor materiale de construcție.
Noul tip de ciment, pe bază de cenușă volantă, este rezistent și considerabil mai flexibil decât cimentul clasic. Pentru a-și testa noua invenție, cercetătorii au pulverizat EDCC pe un zid construit din blocuri de beton, într-un strat de numai 10 mm grosime. Apoi, au simulat, cu ajutorul unui dispozitiv special, un cutremur cu magnitudine de 9 grade, asemenea seismului ce a avut loc în Tohoku, Japonia, în urmă cu 6 ani. Rezultatul a fost uluitor: zidul nu s-a dezintegrat, în ciuda acțiunii distructive a forțelor la care a fost supus, pe durata seismului simulat.
În schimb, zidul obișnuit, neconsolidat prin pelicula dură de EDCC nu a rezistat nici măcar unei forțe cu 65% mai mică. Zidul construit după metoda clasică s-a dovedit a fi prea rigid, incapabil să facă față energiei unui seism de magnitudine 9. Un strat de EDCC gros de numai 10 mm este suficient pentru a consolida majoritatea zidurilor interioare, spre a putea face față unor puternice șocuri seismice.
După cum arată prof. Nemy Banthia de la universitatea menționată, industria cimentului produce 7% dintre gazele cu efect de seră și prin substituirea a 70% din ciment cu material pe bază de cenușă zburătoare poată fi redusă substanțial poluarea generată prin procesele de fabricare a acestui important material de construcție. Problema poluării generate de către industria cimentului nu trebuie neglijată, dacă ne gândim că producerea unei singure tone de ciment determină eliberarea, în atmosferă, a unei cantități egale de dioxid de carbon.
Potrivit inhabitat.com, noul produs este deja disponibil în magazinele din Columbia Britanică, Canada. Popularitatea sa este în creștere, date fiind costurile aplicării sale, cu mult mai reduse decât cele generate de către utilizarea metodelor clasice de sporire a rezistenței la seisme a zidurilor. Cu noua tehnologie, costurile consolidării clădirilor se vor reduce la jumătate.
Aparent, poate face minuni și în cazul unor cutremure precum cel de la 9 grade care a lovit localitatea Tohoku din Japonia în 2011.
Lucrătorii în construcții vor începe să folosească noul material în viitorul apropiat într-o școală din Vancouver, Canada, dar și într-o zonă de nord din India ce este predispusă la cutremure.
Sursa: inhabitat.com
