Protecția solară este esențială pentru corpul tău indiferent de anotimp, dar mai ales în sezonul cald. Ea acționează ca un scut protector asupra tenului și corpului împotriva efectelor nocive ale radiațiilor nocive provenite de la soare. Radiațiile de tip UVA, UVB sau IR pot produce daune la nivelul țesutului conjunctiv și pot afecta chiar ADN-ul pielii. Unul dintre semnele fotoîmbătrânirii sau a îmbătrânirii premature cauzate de soare este uscarea în exces a pielii, apariția ridurilor și liniilor fine, dar și a petelor sau a altor afecțiuni la nivelul feței.
O cremă pentru protectie solara este necesară în special în sezonul cald, când corpul tău intră în contact direct cu razele UV ale soarelui. Ține cont că radiațiile UV deteriorează fibrele de colagen și elastină din piele, aspect care se traduce în scăderea elasticității și fermității tenului! Dar cine a inventat crema de soare?
În 1938, studentul elvețian la chimie Franz Greiter a suferit o arsură solară în timp ce se cățăra în Munții Alpi și și-a propus să dezvolte o modalitate de a preveni acest lucru. Opt ani mai târziu, a lansat Glacier Cream, una dintre cele mai vechi creme de protecție solară eficiente, scrie Britannica.
În 1938, Franz Greiter suferă o arsură solară în timp ce urcă pe Muntele Piz Buin, aflat la granița dintre Elveția și Austria, și decide să inventeze o cremă de protecție solară eficientă.
În 1944, Benjamin Green, aviator și farmacist, folosește o substanță grasă numită „red vet pet” (petrolatum roșu veterinar) pentru a se proteja pe el și pe alți soldați de razele ultraviolete în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Greoaie și neplăcută, aceasta funcționează în principal ca o barieră fizică între piele și soare.
Tot în anii 1940, dar după război, Green amestecă red vet pet, unt de cacao și ulei de cocos într-un produs care va deveni în cele din urmă crema de bronzat Coppertone. În 1946, produsul lui Franz Greiter, numit Gletscher Crème (Crema Glacier), este lansat pe piață sub marca Piz Buin, care se comercializează și astăzi, potrivit The New York Times.
În anii 1970, Piz Buin introduce creme de protecție solară cu filtre pentru radiații ultraviolete A și B. În 1978, Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) din SUA propune reglementarea cremelor de protecție solară, recomandând standarde pentru siguranță și eficiență. Aceste orientări, unele dintre ele neintrând niciodată în vigoare complet, se referă în principal la stabilirea testării și etichetării SPF. Totuși, documentul oficial menționează că „pe termen lung, bronzul nu este bun pentru piele”.
În 1999, cercetările au demonstrat că utilizarea cremei solare previne cancerul de piele. Pentru asta trebuie să îi mulțumim Queenslandului (Australia), în special locuitorilor din Nambour. Ei au luat parte la un studiu de aproape cinci ani, realizat de o echipă de cercetare condusă de Adele Green, de la Institutul de Cercetare Medicală din Queensland. Folosirea zilnică de protecție solară în acea perioadă a redus ratele de carcinom cu celule scuamoase (o formă comună de cancer de piele) cu aproximativ 60%.
Studiile ulterioare din 2011 și 2013 au arătat că utilizarea obișnuită de protecție solară aproape a înjumătățit rata melanomului și a încetinit îmbătrânirea pielii. Dar nu a existat niciun impact asupra ratelor de carcinom bazocelular, un alt cancer de piele comun, conform Australian National University.
Cercetătorii au arătat că protecția solară a oprit arsurile solare, iar oprirea arsurilor solare poate preveni cel puțin unele tipuri de cancer de piele.
