Dezvoltarea societăților și creșterea gradului de civilizație al omenirii au fost posibile datorită unor mari invenții, iar una dintre cele mai vechi și mai importante dintre invenții a fost roata.
Aceasta a adus omul la un nou nivel de dezvoltare și de gândire, iar în clipa de față nu ne-am putea imagina viața fără roată. Asta ar însemna că mobilitatea cu mașinile, motocicletele, trenurile, autobuzele, bicicletele ori trotinetele ar fi, practic, imposibilă. ADVERTISING Atât de importantă este roata încât acest cuvânt face parte din expresii celebre. „Nu ai inventat tu roata!” este o expresie folosită atunci când vrei să transmiți cuiva că nu este așa de important ceea ce spune sau face, în timp ce expresia „a cincea roată de la căruță” se traduce prin ceva lipsit de importanță. Însă, când a fost inventat acest obiect atât de util?
Cuvântul „roată” provine din termenul latinesc „rota”. Potrivit experților lingvistici, acesta este originar din cuvântul proto-indo-european „rotā”, care este, în fapt, forma extinsă a rădăcinii „ret”, care înseamnă „a se roti/a se învârti”. Conform definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, roata este o componentă circulară, din metal sau din lemn, cu spițe sau plină, dispozitiv conceput să se învârtă în jurul propriei axe pentru a pune în mișcare un vehicul.
Istoric, roţile sunt o invenţie cu mult mai recentă decât am crede. Antropologii au păreri împărţite în legătură cu popoarele care le-ar fi folosit pentru prima dată. Printre ”candidaţi” se numără şi strămoşi ai românilor.
Cel mai vechi model de roată recuperat vreodată este un specimen din lemn care provine din Slovenia şi care a fost construit în urmă cu între 5.105 şi 5.355 de ani. La acea dată, oamenii practicau deja, de câteva milenii, agricultura care ar putea data din anul 12.000 î.e.n. Domesticirea animalelor este, de asemenea, o îndeletnicire mai veche decât folosirea roţii.
Practic, potenţialul roţii a fost descoperit mai târziu deoarece, tehnic, aceasta a fost inutilă înaintea descoperirii osiei. ”Conceptul roţii şi al osiei a fost cel cu adevărat revoluţionar”, spune antropologul David Anthony. Materializarea conceptului necesita un anumit grad de fineţe ce putea fi conferit doar de uneltele din metal. Folosirea acestora s-a răspândit, însă, de-abia în jurul anului 4.000 î.e.n.
Artefactul sloven a fost găsit în mlaştinile din Ljubljana, în 2002 şi are o rază de aproximativ 27 de centimetri. Deşi este o relicvă impresionantă, un bol găsit în Polonia şi care ar fi fost în urmă cu între 5650 şi 5385 de ani are o valoarea arheologică mai mare. Pe acesta este desenat un vagon considerat de mulţi cercetători prima ilustrare artistică a unui mijloc de transport pe roţi.
În acea perioadă, în nordul Europei trăia un popor care practica o formă sofisticată de agricultură. Acesta ar putea fi primul care a folosit roata. Alţi ”candidaţi” ar fi oamenii care trăiau în Mesopotamia sau cultura Cucuteni-Tripolye care construia jucării mici, cu patru roţi, pe teritoriul de azi al Ucrainei, Moldovei şi României.
Totodată, este posibil ca mai multe popoare să fi inventat, independent unul de altul, roata, însă, locuitorii emisferei vestitce, unde nu s-a practicat domesticirea animalelor şi folosirea lor pentru agricultură, nu au avut roţi de măriri mari înainte ca acestea să fie aduse de pe hotare.
Sursă: Mental Floss
