Submarin sau submersibil este o navă care are posibilitatea navigației mixte, la suprafață și în imersiune. Termenul de submarin desemnează în special navele militare în scopul camuflării unui atac, iar submersibil – navele civile de cercetare submarină, intervenție și lucrări la mare adâncime, transport.

Un submarin se poate deplasa sub apă. Acesta poate fi o armă navală mortală, însă poate explora albia mării sau a oceanului și poate efectua reparații ale conductelor subacvatice.

Dovezi legate de o astfel de ambarcațiune ne trimit acum mai bine de 2300 de ani. Aristotel a descris o cameră submersibilă ce era folosită în anul 332 î.H. Aceasta a fost folosită de marinarii lui Alexandru cel Mare. Există dovezi și în China Antică cu privire la existența unui submarin primitiv în jurul anului 200 î.H. De fapt, acest submarin se pare că se deplasa pe fundul mării. Tot în antichitate, Herodot şi Pliniu cel Bătrân scriau despre posibilitatea folosirii unor „clopote scufundate” pentru explorare şi călătorii pe sub mare. De asemenea, marele inventator Leonardo da Vinci proiectase construirea unui vas destinat călătoriilor subacvatice.

Fascinaţi de lumea adâncurilor, oamenii şi-au imaginat vehicule care să-i ajute să depăşească bariera reprezentată de imposibilitatea respiraţiei sub apă. În scurt timp, submarinul şi-a demonstrat şi eficacitatea în război.

Dorinţa omului de a putea călători sub apă datează de mult, mult timp. Primul aparat despre care avem dovezi că a fost proiectat/schiţat, datează din 1578.

Un britanic matematician spune că William Bourne a publicat o carte în acel an în care este prezentat un proiect care are la bază o barcă închisă ce poate fi scufundată şi condusă sub apă. Aceasta constă într-un cadru de lemn acoperită cu piele impermeabilă. Bourne nu a construit niciodată barca, dar una asemănătoare a fost realizată în 1605.

Creditele pentru primul submarin construit sunt date olandezului Cornelius van Drebbel. Cornelius van Drebbel, un inventator olandez a reuşit să construiască, în anul 1620, un submarin adevărat. Acest submarin era realizat dintr-o barcă de lemn îmbrăcată în piele impermeabilă. Au fost introduse şi tuburi care ajutau la alimentarea dispozitivului cu oxigen de la suprafaţa apei. Drebbel a reuşit să manevreze submarinul sub ape, mai exact pe râul Tamisa, de mai multe ori, la adâncimi de 3 sau 4 metri. Submarinul lui Drebbel a avut de asemenea carena exterioară din piele pusă pe un cadru de lemn, avea vâsle care ieşeau din părţile laterale şi erau sigilate cu lambouri de piele. Acest submarin a fost construit în 1620.

Interesul de a construi submarine era atât de mare, încât, până în 1727, nu mai puţin de 14 submarine diferite fuseseră patentate în Anglia. Prima dată când un submarin a fost folosit ca o armă ofensivă într-un război naval a fost în timpul Revoluţiei Americane.

Un om numit David Bushnell a inventat un submarin cu un singur loc, iar elicea trebuia activată manual. Acesta a fost denumit „Turtle”(broască ţestoasă). Ţestoasa a încercat să scufunde o ambarcaţiune a britanicilor în portul din New York, cu ajutorul unei încărcături cu explozibil ataşată de fundul bărcii, însă acesta nu a reuşit să facă mare paguba, singura victorie fiind aceea că ambarcaţiunea s-a mutat mai în largul mării.

Primul submarin utilizat pentru a ataca un vas inamic a fost minisubmarinul Turtle care în anul 1776, în timpul Războiului de Independenţă american (1775-1783), a încercat să ataşeze o mină la fregata britanică Eagle în New York Bay. Planul a eşuat, dar Turtle reuşise să ajungă nedetectat la vasul inamic, demonstrând faptul că submarinele puteau fi folosite în război.

În 1890, a fost construit primul submarin adevărat de către doi inventatori rivali, John P. Holland şi Simon Lake. Ambele submarine funcţionau pe baza unor motoare cu petrol sau aburi pentru navigarea la suprafaţa şi motoare electrice pentru călătoriile subacvatice Marina americană a cumpărat submarine construite de John P Holland, în timp ce Rusia şi Japonia au optat pentru cel construit de Simon Lake.

Realizând eficacitatea submarinului, Statele Unite au început să investească serios în proiectele de dezvoltare a acestuia, construind primul vas de lung parcurs, Argonautul, în anul 1928. Acesta avea o lungime de 116 metri şi un deplasament de 2710 tone, fiind cel mai mare submarin ne-nuclear produs de marina Statelor Unite.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania nazistă a avut cea mai mare flotă de submarine, nemţii considerând că submarinele ar fi singurele capabile de a rupe blocada navală britanică.

În 1943, germanii au introdus “teava de respiratie”, mai precis un tub conţinând ţevile de admisie şi de evacuare ale motorului. Un submarin putea să rămână sub apă şi, cu “teava de respiratie” ieşind din apă, să îşi pornească motoarele pentru a-şi reîncărca bateriile electrice. Funcţionând astfel, submarinele erau extrem de greu de detectat de inamic.

În 1955. Flota Militară SUA a lansat USS Nautilus-primul submarin cu propulsie nucleară. Acesta era acţionat de o bucată de uraniu, de mărimea unei mingi de golf, într-un reactor nuclear. Nautilus putea parcurge peste 110000 km în doi ani, fără a trebui realimentat.

Cele mai mari submarine cu propulsie nucleară sunt cele concepute pentru aruncarea proiectilelor balistice cu rază mare de acţiune, purtând focoase nucleare. Aceste vase poartă numele de SSBN-uri şi pot lansa proiectile pe sub apă care pot lovi ţinte la mii de kilometri depărtare.