Craniile de cristal au stârnit curiozitatea oamenilor încă din secolul 19, când au început să fie descoperite. Iniţial, craniile au fost catalogate drept comori pre-columbiene, aparţinând unor culturi ca maya sau aztecii.

Craniile păreau să fie perfecte şi fără urme de unelte, ceea ce le-a transformat în posibile dovezi ale unor civilizaţii extraterestre.

Multe culturi de tipul new-age chiar au susţinut timp de decenii întregi că respectivele cranii din cuarţ au puteri supranaturale sau că reprezintă un fel de memorii ancestrale, pline cu date despre civilizaţiile dispărute.

Primul craniu de cristal a fost descoperit în 1924, în jungla amazoniană, din America Centrală, de către cercetătoarea Anna Mitchell Hedgez. Craniul a fost descoperit într-un bloc de cuarț pur, de o frumusețe fără precedent. După unele persoane el are puteri magice, putând ajuta la cunoașterea viitorului. Legendele mayașe vorbesc despre faptul că aceste cranii erau folosite la ritualuri esoterice, de către preoți.

În anul 1970, craniul a fost analizat, într-un laborator din California. Rezultatele au fost uimitoare. Era o operă fascinantă, perfectă, iar vechimea a fost certificată. Era un artefact mayaș. Nu existau urme că piesa fusese realizată cu ajutorul unei mașini. Craniul fusese realizat cu mijloace rudimentare, dar de o precizie și cu un finisaj excepțional.

Mulți s-au întrebat dacă nu cumva acest craniu fusese realizat de către civilizații extraterestre.
Au fost descoperite 13 astfel de cranii, în diferite părți ale lumii. În anul 1990, în fața muzeului Smithosian Institution a fost descoperit un craniu de cristal, așezat acolo, de cineva necunoscut. Craniul avea dimensiuni uriașe. Cu toate că specialiștii au încercat să stabilească vechimea acestuia, rezultatele au eșuat. Unii specialiști au fost sceptici în fața acestor descoperiri, susținând că mayașii nu aveau tehnologia necesară ca să le poată realiza. Descoperitoarea primului craniu, Anne Mitchell Hedgez, a murit în anul 2007. Ea a susținut până la moartea sa, că a descoperit craniul în 1924, într-o cameră mortuară, dintr-o piramidă.

În conformitate cu legendele mayașe, aceste cranii au fost făcute de Itzas, oamenii din Atlantida. Craniile reprezintă 12 lumi, printre care și lumea noastră. Viața pe Terra este cea mai tânără dintre toate cele 12 lumi. Craniile au fost aduse pe Pământ pentru a fi create patru civilizații. Este vorba despre Atlantida, Lemuria, Mu și Mieyhun. Cele 13 cranii au fost ținute într-o piramidă, mai întâi de olmeci, de către mayași și în final de azteci. Aztecii sunt responsabili de răspândirea lor în mai multe colțuri ale lumii.

Legendele mayașe vorbesc despre faptul că cele 13 cranii de cristal trebuie aliniate, pentru a ajuta-o pe Gaia, o divinitate, să țină Pământul în echilibru. Medicii susțin că aceste cranii corespund craniului femeii amerindiene. Unele dintre ele au o greutate de la câteva grame la câteva kilograme. Craniile sunt fabricate din două părți, maxilarul se poate desprinde de partea de sus, însă ele se îmbină perfect. Dacă sunt așezate cu spatele la soare, prin ochii, gura și nasul craniului trece lumina, foarte puternic, astfel încât poate aprinde o hârtie așezată în fața craniului. Craniile au fost utilizate în ezoterism. Se consideră că marii preoți pot ghici viitorul cu ajutorul lor, că se poate comunica cu spiritele, că sunt mijloace de a pătrunde în alte universuri.

Cel mai mare craniu cântărește 15,5 kilograme și reprezintă craniul unui adult. Și pentru cei mai sceptici dintre noi, rămân câteva mistere. Cine a realizat aceste cranii? În ce scop au fost făcute? Ce tehnologie a fost utilizată, știindu-se faptul că tehnologia actuală nu permite un finisaj perfect, așa cum este cel al craniilor? Dacă admitem faptul că aceste cranii au fost făcute de oameni, cu ajutorul diamantelor, iar finisajul s-a făcut cu o soluție din siliciu și apă, perioada de lucru, pentru un craniu ar fi de 300 de ani. Puțin probabil!

Cele mai cunoscute sunt cele mari: Craniul Mitchell-Hedges (descoperit în 1924, în Belize), Craniul de la British Museum (descoperit în 1881, vândut muzeului londonez în 1897), Craniul de la Paris (din aceeaşi colecţie cu cel de la British Museum, găzduit momentan la Musee du Quai Branly) şi Craniul de la Smithsonian (trimis anonim către muzeul american de istorie naturală în 1992).

Sursă: www.fiicurios.ro; www.efemeride.ro