Cine-i salvează pe eroi? O întrebare retorică ce mă bântuie decând am înțeles că și cei în halate albe îmbracă straiele morții…
Dureros de greu acceptăm că atunci când ne e dor de prieteni privim tot mai des Cerul și așteptăm o mângâiere discretă peste rutina vieții de zi cu zi… Din păcate, regretul nu este decât un sfâșietor orgoliu al neputinței, un fior care rătăcește prin amintirile noastre. Povestea unui om trece dincolo de dimensiunile fragile pe care i-o pot da cuvintele
Mi-o amintesc pe cea care ne-a părăsit acum, doamna doctor Constantina Secășan, din multe ipostaze, întotdeauna cu un zâmbet înțelept și o simplitate aristocrată în orice situație. Pentru generația mea, alături de soțul său, urologul Iosif Secășan, formau unul dintre cele mai frumoase cupluri din Reșița, joviali, altruiști și impuneau o decență a dialogului și a admirației.
Născută pe 15 aprilie 1953 în județul Olt, aproape de granița cu Argeșul, Tanța, cum îi spuneau apropiații, avea să-și întâlnească marea iubire la Universitatea de Medicină și Farmacie ‘’Victor Babeș’’ din Timișoara. O iubire ce s-a bucurat de longevitate și împliniri.

La nunta lor a cântat Petrică Moise, plecat și el, iar Potocul, locul de baștină al soțului, se mândrea cu cei doi tineri frumoși și ambițioși. Pe lângă împlinirile profesionale, au devenit pe rând părinții lui Ciprian, medic urolog și el și ai lui George avocat, apoi bunici.
Viața a curs cu binecuvântări, încercări și victorii, medicul primar Tanța Secășan fiind 15 ani șefa laboratorului de analize din SJUR.
Mi-o amintesc ca spectator de teatru, mi-o amintesc de la diverse agape cu prietenii, întotdeauna respectată și continuu o lecție de bun simț.
Figura minionă și șarmul parizian, profesionalismul și amabilitatea mi-au devenit model de atitudine, din partea domniei sale.
Omul care a iubit, a dat viață, a salvat vieți, omul care împărtășea un senin de parcă primăvara s-a născut în ochii săi albaștri , Tanța Secășan, a plecat undeva într-o romanță ce va fi când și când murmurată de cele nespuse, dar simțite.
Suferința fizică ce i-a marcat ultimii ani din viață, a luat sfârșit… Poate că acum năprasnica moarte este învinsă de nemuritoarele amintiri ce împrimăvăresc mai aproape de lacrimă.

Nu am, moarte, cu tine nimic.
Eu nici măcar nu te urăsc.
vei fi mare tu, eu voi fi mic.
Dar numai prin propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frică. nu teamă-
Milă de tine mi-i.
Că n-ai avut niciodată mamă.
Că n-ai avut niciodată copii.
Familia îndoliată îi va spune povestea mai departe, prietenii, foștii colegi, pacienții nu o vor uita. Pentru medicul și omul Tanța Secășan drumul pământean s-a încheiat, dar veșnicia i-a curmat suferința fizică și din când în când ne va mângâia dorul din inima cerului albastru căreia i-a dat seninul ochilor săi.
Omul și destinul său au încheiat acum călătoria prin această lume…
Drum lin, doamna doctor Constantina Secășan!
Condoleanțe familiei!

Text:  Anca Bica Bălălău

Slujba de îmormântare este programată miercuri, 7.02.2024, în  satul Potoc