Am tot ce imi doresc. Imi lipsesti doar… Tu!
Ma gandesc non stop la tine asa cum se gandeste cineva la viata. Neintrerupt si fara multe ganduri aruncate in graba peste zile. Timpul se opreste si incerc sa ma opresc si eu cu el. Doar pentru a nu te pierde in multimea nebuna din jurul meu. Am umplut foile jurnalului personal cu imaginea ta toata. Te-am asternut peste tot. In minte, in suflet si in inima. Te-am pictat pe toti peretii trupului si te-am sters de atatea ori. Te-am strigat si te-am cantat in spatiile goale si reci de pe strazile si mai pustii de peste noapte. Te caut si acum grabit in cele mai ciudate vise. Si te gasesc de atatea ori.
Sunt ca un nebun fara stapan si fara glas atunci cand tot ce simt, traiesc si sper esti TU.
Dar sunt nebunul tau si singura camasa de forta pe care o accept acum sunt bratele tale peste trupul meu. Singurul medicament pe care il mai pot digera e mirosul tau fin ce mi-a ramas si acum pe varful degetelor. Singurul tratament in ultima zi a anului sunt pasii tai inceti ca doua urme presarate in coridorul in care stau acum si plang … tot singur!
Am cunoscut atatea femei precum trenul atatea gari si am poposit zadarnic in statiile goale si fara semne. Am asteptat atat de mult sa mai cunosc pe cineva ca tine din toata multimea de suflete ranite. Si m-am rugat de atatea ori sa aflu o dragoste pierduta … o dragoste asa cum doar la tine am putut simti. Am riscat sa te pierd o data si mi-a fost de-ajuns.
Dar te-am pierdut in golul dintre suflete asa cum inima pierde din batai cand vrea sa plece.
O singura Femeie… si aceea in Editie Limitata! Dar cu un suflet nemărginit…
Iar daca nu am vrut sa pleci, trebuia sa invat cum sa te fac sa rămâi…
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu
