Un bancomat sau un ATM (prescurtare a sintagmei engleze Automated Teller Machine – literal „casier automat”) este un aparat electronic sau electromecanic care permite clienților să efectueze diferite tranzacții bancare prin autoservire. Diferitele modele de bancomate permit efectuarea de retrageri, acceptă depozite folosind bani lichizi sau cecuri, ordonă transferuri de fonduri, imprimă aduceri la zi ale carnetelor, creșterea sumelor cartelelor telefonice și vând timbre poștale. Prin intermediul bancomatelor aparținând unor rețele bancare este posibil să se efectueze plăți ale unor facturi (electricitate, gaz, telefonie etc.), iar alte bancomate permit schimburi valutare.

ATM-urile permit identificarea securizată a posesorului cardului bancar mulțumită numărului personal de identificare, prescurtat PIN, din engleză Personal Identification Number. Unele bancomate permit schimbarea PIN-ului. Bancomatele mai noi recunosc cardurile cu cip.

De La Rue a dezvoltat primul bancomat cunoscut, care a fost instalat la Enfield Town, în nordul Londrei, la 27 iunie 1967, de către Barclays. În Marea Britanie, inventatorul ATM-ului este John Shepherd-Barron, dar Luther George Simjian a depus cerere de brevet la New York în anii 1930, în timp ce inginerii de la Docutel posedă un brevet datat la 4 iunie 1973. John Shepherd-Barron este membru al Ordinului Imperiului Britanic, din 2005.

Ideea de a compara numărul personal de identificare (PIN) stocat în card cu cel cunoscut de ATM aparține inginerului britanic James Goodfellow (1965).

Pe 27 iunie 1967, londonezii erau martorii unei „minuni”. Scoţianul John Shepherd-Barron amplasa în nordul Londrei, pe Enfield, primul bancomat din lume. Nu folosea cârduri, ci doar cecuri imprimate cu substanţe radioactive şi elibera numai câte 10 lire sterline. Dar raportându-ne la acele vremuri, cele zece lire reprezentau destul pentru un weekend de petreceri şi distracţii

Reg Varney, producătorul serialului „On the Buses”, a fost primul care a extras bani de la un bancomat. Chiar dacă aparatul era diferit de cele cu care suntem obişnuiţi în prezent, acesta a fost nevoit să răspundă unor comenzi similare cu cele cerute de un bancomat din 2007.

Pagina de întâmpinare a unui ATM din 1967 seamănA întocmai cu cea din prezent. Cei care i-au oferit scoţianului şansă să-şi pună în practică ideea construirii unui bancomat au fost reprezentanţii băncii britanice Barclays. Aceştia au fost convinşi imediat: în timpul unei întâlniri la un pahar de gin, preşedintele de atunci al băncii a semnat un contract în grabă cu Shepherd-Barron, care la acea vreme lucra la tipografia De La Rue, după cum povesteşte chiar inventatorul ATM-ului.

Ideea de a construi un bancomat i-a venit lui Shepherd-Barron în timp ce făcea baie!

„Mi-a trecut prin minte că ar putea exista o metodă prin care să-mi pot lua banii de oriunde în lume sau cel puţin în Marea Britanie. Aşa că imediat mi-am imaginat un tonomat de batoane de ciocolată şi am înlocuit ciocolată cu bancnote”, spunea acesta într-un interviu acordat BBC.

Legat de codul PIN, scoţianului John Shepherd-Barron i-a venit ideea unui cod de identificare atunci când şi-a dat seama că îşi aminteşte cele şase cifre ale codului sau din armată, dar a decis să verifice acest lucru şi cu soţia sa, Caroline. „Stând la masa din bucătărie, am întrebat-o dacă îşi aminte şi ea cele şase cifre. Şi-a amintit doar patru dintre ele, aşa că cele patru cifre au rămas formula-standard a codului PIN”, mai spunea inventatorul bancomatului.

Ca orice lucru nou, nu putea să funcţioneze tocmai bine din primul moment. Primul bancomat a fost vandalizat, iar unul care a fost instalat în Zürich (Elveţia) a început să se defecteze des, fără nicio explicaţie. Mult mai târziu s-a descoperit că firele de electricitate de la două linii de tramvai care se intersectau în apropiere interferau cu mecanismul bancomatului.

Ideea automatelor folosite în sistemul bancar a fost dezvoltată prin eforturi independente şi simultane în Japonia, Suedia, Regatul Unit şi SUA. În anii 1960 inginerii din aceste ţări au dezvoltat propriile dispozitive.

În ediţia de Madrid a ziarului “ABC”, din data de 9 ianuarie 1969, a apărut un articol despre un nou bancomat, o maşină bancară instalată în centrul Madridului, de către compania “Banesto” şi care elibera bancnote de 1000 de peseta (până la maxim cinci bancnote ). Fiecare utilizator trebuia să introducă un cod personal de securitate folosind o combinaţie de zece butoane numerice. În lună martie a aceluiaşi an, a apărut, în acelaşi ziar, o reclamă cu instrucţiuni de folosire a bancomatului. Acest bancomat a fost primul dispozitiv instalat în Spania şi unul din primele instalate în Europa şi în întreaga lume.

Primele ATM-uri vorbitoare, inițial destinate nevăzătorilor, au apărut în Canada, în 1995. În 2005, existau în Statele Unite ale Americii circa 30.000 de bancomate vorbitoare.