Satul La Cure, localitate care se întinde atât în Franţa, cât şi în Elveţia, a devenit o destinaţie turistică inedită graţie unui hotel care nu iese cu nimic în evidenţă la prima vedere. Micul hotel Arbez este însă construit exact pe linia de graniţă dintre Franţa şi Elveţia, iar întreaga sa istorie este legată de acest detaliu.

Linia de graniţă dintre Elveţia şi Franţa trece chiar prin hotelul Arbez Franco-Suisse, din satul La Cure, iar la recepţie turiştii pot solicita să fie cazaţi în camere în care pot să spune că au dormit în două ţări în acelaşi timp, cum este cazul apartamentului pentru tineri căsătoriţi, unde patul este împărţit în două de graniţă. Alte camere sunt cu totul aşezate pe teritoriu elveţian, în anumite cazuri cu excepţia băii, care se află în Franţa, în timp ce alte încăperi se află în mare parte pe tărâm francez, dar şifonierul este al elveţienilor. Până şi restaurantul hotelului a fost gândit astfel încât oaspeţii să poată beneficia de cele două culturi în timpul vizitei. Mai exact, localul este împărţit în două, o parte fiind dedicată bucătăriei cu specific francez, iar cealaltă gastronomiei elveţiene.

În anumite zone, oamenii pot sta împreună la o masă, în timp ce paharul se află într-un stat, iar farfuria în altul. Nu degeaba, inedita locaţie este descrisă pe site-ul hotelului astfel: „Două naţiuni dorm în acelaşi pat şi mănâncă la aceeaşi masă”.

Până şi scara principală din hotel are o istorie incredibilă şi totul începe în 1083, când a fost semnat documentul prin care se stabilea ca graniţa dintre cele două ţări să treacă prin mijlocul satului localităţii La Cure, în urma tratatului prin care micuţa vale a fost realipită ţării de elveţieni, notează publicaţia Huffington Post. Numai că exact înainte ca tratatul să intre în vigoare, un localnic, Ponthus, a construit exact pe graniţă o băcănie sperând să se îmbogăţească de pe urma comerţului transfrontalier. În anul 1921, Jules-Jean Arbeze, după numele căruia a fost botezat hotelul, a cumpărat clădirea şi a transformat-o în hotel.

Interesant este că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, hotelul a devenit refugiu pentru cei care erau urmăriţi de soldaţii germani. Din moment ce Elveţia era o ţară neutră, hitleriştii nu puteau trece de jumătatea scării principale din hotel, singura cale de acces la etajul clădirii, pentru că ar fi intrat pe pământ elveţian.

De menţionat că turiştii nu au nevoie de paşaport ca să stea în hotelul de pe graniţă, din moment ce atât Franţa, cât şi Elveţia fac parte din spaţiul Schengen, deci beneficiză de dreptul de liberă circulaţie.