Iartă-ma ca sunt un egoist. Fiindcă ma gândesc numai la tine. Ca tresar la fiecare atingere asa cum frunzele tresar si tremura in adierea unui vânt prea blând. Iartă-ma ca iti rostesc numele ca pe o poezie atat de potrivită inimii. Iartă-ma ca esti mereu in mintea mea, făcându-ti loc prin toate sinapsele si tulburandu-mi atat de frumos gândurile.
Iartă-ma ca te țin de mana chiar si atunci cand ne despart peisaje. Ca te strig in toiul nopții asa cum bolnavul striga dupa medicamentul lui.
Iartă-ma ca numar zilele si clipele atunci cand nu esti lânga mine. Atunci cand doar Imaginația este cel mai de nădejde prieten. Iartă-ma ca te caut in cele mai involburate vise, asemenea unei insecte ce își cauta salvarea din pânza fina de păianjen in care a fost prinsă.
Iartă-ma ca sunt prizonierul tau si ca ai reușit sa ma faci sa imi predau armele orgoliului de fiecare data cand imi zambesti pe ascuns. Iartă-ma pentru lacrimile de barbat ce ma napadesc cand uiti sa te întorci. Cand umerii tai nu vor sa se întoarcă inapoi. Iartă-ma pentru cuvintele reci pe care le înghit fara suflare atunci cand încetezi sa ma privești. Iartă-ma ca nu pot trai fara iubirea ta asa cum păcătosul nu poate adormi împăcat fara iertare.
Iartă-ma ca Te iubesc!
Asa cum doar noi doi am invatat si stim…
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu
