Atatea statii de metrou si atatia ochi tulburati de vremuri. Ochi aruncati parca in mijlocul celor mai furtunoase miscari de inimi.
Atatea statii de metrou insa doar una care gazduieste la un loc atatea suflete ratacite inainte de ultimul dans al vietii si al mortii.
Atatia oameni care vin si pleaca si tot atatea priviri rusinate care par sa se intersecteze.
Atatea inimi care bat in tropotul dupa-amiezii si atatea ganduri care vorbesc despre suferinta fiecarui pasasager demult uitat. Oameni care asteapta fericirea si iubirea precum asteapta metroul la ore fixe.
Prea multe zambete false. Prea multe haine scumpe si prea mult parfum ametitor. Prea multe masti care ascund atatea povesti de trup si de suflet incat le poti auzi in fiecare dintre cei care iti intorc spatele in drumul lor grabit spre viata.
Atatea lacrimi cernute pe interior si chipuri mult prea fericite la exterior. Mult prea multa liniste intr-un loc atat de agitat de forfota de inimi zdrobite si tot atatea povesti de dragoste ranite si neuitate de cei care le poarta. Atatea amintiri si atatea vise si prea putine buze care sa vorbeasca despre ele.
Zeci, sute si mii de iubiri implinite sau nerostite. Iubiri ucise sau nestiute.
Milioane de ganduri si de imagini rapuse instant de sunetul metalic al sinelor parca sfaraind a graba. Milioane de amintiri si de chipuri ce vin si pleaca, secunda de secunda, ora de ora si zi de zi intr-o statie de metrou.
O statie de metrou ca un cufar de sentimente. De emotii si de trairi inscriptionate parca pe peretii murdari de grafitti.
Poti gasi iubirea intr-o statie de metrou?
Cu siguranta, Da!
Insa doar atunci cand incetezi sa o astepti la ora exacta!🙂
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu