Iubirea nu o scrii. Nu o asterni pe o hartie ca apoi sa o mototolesti si sa o arunci la gunoi. Pe ea… iubirea.
Nu o anunti in piata publica si nu o strigi in gura mare ca altii sa rada apoi de tine si de ea … Iubirea.
Iubirea nu o afisezi in postere lucioase si nici nu o testezi.
Iubirea nu o vinzi. Nu o cumperi. Nu o imprumuti. Cand vinzi iubire, vinzi iluzii. Cand incerci sa cumperi iubire, te vinzi pe tine iar cand imprumuti iubire te injumatatesti.
Ma uitam la Ea. Cat poate sa fie de frumoasa o Femeie frumoasa? Nu puteam sa respir. Aveam ochii atat de umflati si gura atat de secatuita. Parca am fost protagonistul unei petreceri salbatice in care nu mai stiam daca voi mai apuca a doua zi. Dar nu imi pasa. Ma uitam la ea neincetat. Avea niste ochi atat de mici si atat de oblici … niste ochi atat de obraznici dar atat de linistiti. Niste ochi conturati parca de toata suferinta lumii acestei vieti. Toate nenorocirile dar si toate bucuriile se regaseau in acei ochi de femeie. Parca cerneau dorinta.
Nu poti sa nu te uiti in ochii unei femei frumoase si sa nu plangi. In interior. Nu ma puteam misca. Eram asemenea intrusului mitic care se uita in ochii Meduzei doar pentru a putea fi impietrit. De buna voie. Voiam sa fiu si eram impietrit. O admiram de la cer la pamant si inapoi. Era un fel de carusel ametitor si tot ce se intampla cu mine ma fascina. Pentru ca in acelasi timp eram fascinat de Ea. Nu stiu daca era atenta la mine. Nici nu imi pasa. Atata timp cat se lasa privita si adorata, era tot ce imi doream. Un vis căutat constient in cămările pătate de dor ale inconștientului. Si ce vis, domnule! Cu siguranta m-as fi suparat si as fi renegat orice om bun care ar fi incercat sa ma trezeasca din el, soptindu-i usor dar repede: ”Te rog, mai stau putin…!”. Si simteam! Simteam toata povara lumii asupra ei si asupra mea. Nu aveam cum sa nu plang… insa doar pe interior. Nu voiam sa par acel barbat plangacios. Pentru ca atunci pierdeam privirea ei. Iar mai apoi, ma pierdeam pe mine.
Ai iubit vreodata cu intrerupere? Acum sa iubesti iar acum… sa te opresti? Nu… Nu ai cum. Iar daca ai facut-o, nu ai iubit. In niciun caz nu ai iubit-o pe Ea. Te-ai iubit pe tine si ti-a placut. Dar nu pe Ea. Ea nu cumpara iubire. Nu cauta iubire. Nu cere iubire. Ea simte iubirea! O simte si o emana. Iar daca nu o iubesti neincetat esti un mare prost. Esti cel mai mare prost om in viata. Iar atunci cand o pierzi, Ea nu se va mai intoarce. Nu isi va mai intoarce nici macar capul inapoi. De ce si l-ar intoarce? Pentru cine? Pentru un dobitoc care nu a stiut decat sa iubeasca programat si cu intrerupere? Ea nu isi doreste asa ceva. Ea isi doreste MULT! Neincetat si MULT! Atat cat poti tu, dar Mult. Iar daca ai pierdut-o, cine se va mai uita in ochii tai cu atata durere si fericire? Cine iti va alinta privirea, cine iti va gadila inima si cine iti va sopti aievea ca Te Iubeste? Sunt acele momente unice din viata fiecarui om. Sunt acei oameni care apar in fata ta ca un dar al acestei vieti. O viata ca un gand.
O strafulgerare de emotii, de trairi si de furnicaturi imi cercetau sufletul. Si nu ma puteam opri din a o privi. Am incercat sa ii soptesc ceva. Insa gandurile mele au fost oprite si spulberate asa cum kevlar-ul opreste un glont, inainte de a strapunge o inima… deja strapunsa! Si am amutit. Dar am amutit frumos. Fara sa o deranjez in amuteala mea. Si atunci mi-am dat seama de tot si de toate. Mi-am dat seama ca Iubirea este atunci cand ea se uita in ochii tai, atunci cand ea iti bate la usa iar tu ii deschizi inainte de a pune mana pe incuietoare, atunci cand iti raspunde la telefon iar tu deja i-ai spus ca o iubesti inainte sa iti auda vocea, atunci cand tot ce conteaza mai mult pentru ea se contopeste cu tine si cu tot Universul. Atunci cand te bucuri ca se bucura. Iubirea o dai sau nu o mai dai deloc.
O iubire in rate nu se poate. Nu exista. Pentru ca daca iubesti in rate atunci vei fi taxat. Asemenea bancherilor cu priviri mizantropice care te suna necontenit in a-si recupera ce este de recuperat. Insa dupa iubire nu alergi.
Cel mult… te lasi prins de ea… 🙂
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu
