Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și diferite populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât și a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.
Ingredientele principale ale bucătăriei japoneze tradiționale sunt: peștele și alte produse marine, zarzavaturile și orezul. Peștele este deseori servit crud, ceea ce necesită ca el să fie foarte proaspăt și să fie tăiat cu un cuțit bine ascuțit. Abundența produselor marine în apele care înconjoară Japonia și religia budistă (care este împotriva uciderii animalelor) au făcut ca japonezii să folosească carne, produse lactate, grăsimi animale etc. în mod mai redus.
Condimentele principale sunt produse din soia (sosul soia și miso – pastă de fasole soia – sau orez (sake, oțet din orez, mirin- un sake dulce). Pentru a menține gustul original al ingredientelor, bucătăria japoneză nu prea folosește condimente iuți, ci mai mult plante aromatice sau wasabi (hrean japonez), yuzu, ghimbir, myōga (tot un fel de ghimbir), kinome (lujeri ai plantei sanshō (Zanthoxylum piperitum) sau semințe uscate și măcinate ale aceleiași plante sanshō.
Există trei feluri de mâncăruri japoneze tradiționale (meniu complet) care se servesc tot anul (deci nu de sărbători): honzen ryōri (servită la banchete oficiale), chakaiseki ryōri (servite uneori înaintea ceremoniei ceaiului), și kaiseki ryōri (servite la petreceri sau la restaurantele ryōtei- restaurante care servesc numai mâncăruri japoneze). Alte tipuri de mâncăruri sunt osechi ryōri (servite de Anul Nou) sau shōjin ryōri (mâncăruri budiste vegetariene).
Cultura japoneză a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei originară, cultura Jomon la un hibrid contemporan, care combină influențe din țări din Asia, Europa și America.
Inițial, China și Coreea au avut o influență puternică asupra dezvoltării culturii Yayoi începând cu anul 300 Î.H. și culminând cu introducerea culturilor de orez, ceremonialului funerar, a olăritului, picturii, scrisului, poeziei, etichetei de curte, a limbii chineze scrise și a budismului Mahayana până în secolul VII A.D.
În lunga ei eră medievală, Japonia și-a dezvoltat o cultură unică, printr-o diversificare treptată a tuturor artelor (ikebana, origami, ukiyo-e), meșteșuguri (păpuși, articole lăcuite, oale), dans tradițional, teatrul (kabuki, Noh, bunraku, rakugo), tradiții diverse (onsen, sentō, ceremonia ceaiului, arhitectură, grădini, săbii Katana), și bucătărie.
Spre deosebire de Occident, in Japonia, bauturi precum cele carbogazoase si cele dulci apar foarte rar in meniu (cu exceptia desigur a restaurantelor in stilul fast-food-urilor occidentale).
Nu mai este nevoie sa spunem ca bautura cea mai populara in Japonia este ‘o-cha’ (お茶; ceai verde), care se serveste fierbinte sau rece in functie de perioada anului. Vei gasi si alte variatiuni subtile ale acestei bauturi traditionale.
Desi cafeaua in doze de aluminiu pe care o poti procura de la automatele de pe strada este doar o zeama pe baza de apa, cafenelele in stil european servesc o cafea buna, pe care o boti bea la orice colt de strada in Tokyo. In afara de cafeaua standard, ‘kōhii‘(コーヒー), poti gasi si ‘esupuresso’ (エスプレッソ; espresso), ‘kapuchīno’ (カプ チーノ; cappuccino) si chiar ‘matcha-ratte’ (抹茶ラッテ; ceai verde cu lapte).
Cand vine vorba despre alcool, japonezii sunt mari consumatori de ‘birru’ (ビール; bere), care are tendinta de a avea un consum scazut de alcool. ‘Wain’ (ワイン; vin) si ‘uisukī’ (ウ イスキー; whisky) sunt si ele des intalnite, desi statutul pe care il au, acela de bauturi rafinate, face ca ele sa fie mult mai scumpe decat in vest.
‘Sake’ sau ‘Nihonshū’ (酒 or 日本酒; vin de orez) esta bautura nationala a Japoniei, iar varietatea gradelor de tarie, aromelor si a regiunilor de origine poate fi uluitoare. Desi multi dintre cei care vin in Japonia au convingerea ca sake trebuie baut fierbinte (si intr-adevar asta este foarte bine in noptile reci din Tokyo), cunoscatorii nu vor bea niciodata un sake tare (cum ar fi ‘dai-ginjō’) alt fel decat rece. Aici gasesti un ghid detaliat al diferitelor tipuri de sake.
Interesant, sake nu se bucura de atat de multa popularitate in randul tinerei generatii, in timp ce mai potentul ‘shōchū’ (焼酎; lichior distilat obtinut din cereale sau cartofi dulci, de exemplu) devine tot mai cautat. Incearca sa il bei in varianta ‘shōchū onzarokku’ (cu cuburi de gheata) pentru o aroma cu adevarat autentica.
Sursa: wikipedia
