Christopher Ward „Chris” Norman (n. 25 octombrie 1950, Redcar, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord) este un cântăreţ, compozitor englez de soft rock. Norman a fost liderul formaţiei Smokie, trupă engleză de glam rock din Bradford, care a avut succes în Europa în anii 1970.

Chris Norman provine dintr-o familie de artisti englezi ajunsa prin el la a treia generaţie. Bunicii sai susţineau concerte in Anglia in timpul primului razboi mondial, iar ulterior parinţii lui Chris au facut parte de asemenea din lumea scenei. Mama sa, Pat, era cantareaţa si dansatoare, in timp ce tatal, Pip Norman, era membru in grupul de comedie numit “The four jokers” (Cei patru glumeţi), care era cunoscut in Europa anilor 1930-1940, avand in palmares si un spectacol de varietaţi la Curtea Regala a Marii Britanii. Chris s-a nascut pe 25 octombrie 1950 in Redcar, Anglia, iar numele sau in acte este Cristopher Ward Norman. Parinţii sai nu au intenţionat sa-l indrume catre o cariera artistica, dar cand avea doar trei ani, Chris s-a urcat pe scena si s-a alaturat parintilor sai pentru salutul final al unui spectacol.

A avut prima sa chitara la varsta de 7 ani si primele influenţe muzicale au venit de la Elvis Presley, Little Richard, Buddy Holly si Lonnie Donogan. Mai tarziu, in anii ’60, formaţia Beatles si solistul folk Bob Dylan au avut o influenţa uriasa asupra lui Chris. La varsta de aproape 12 ani, Chris a inceput sa urmeze cursurile la St. Bede’s Grammar School din orasul englez Bradford din West Yorkshire, iar aici i-a cunoscut pe Alan Silson si Terry Uttley, viitorii membri ai formatiei Smokie. Adolescenţi fiind, Chris si Alan au inceput sa se intalneasca si sa-si petreaca aproape tot timpul liber invaţand cantece noi la chitara. Ei au reusit sa-l convinga si pe colegul si prietenul lor Terry Uttley sa li se alature si impreuna cu un alt prieten numit Ron Kelly, care era tobosar, au format in 1965 prima lor trupa. Numele iniţial al acesteia a fost “The Yen”, schimbat succesiv in “The Essence”, apoi “Long Side Down”, urmat de “The Sphynx”.

Dupa terminarea scolii au inceput sa calatoreasca in Yorkshire si alte parţi ale Angliei, cantand live in cluburi si pub-uri cu numele “Essence”, schimbat ulterior in “The Elizabethans”. Anul 1968 a fost unul important pentru tinerii muzicieni: au facut primele lor inregistrari demo alaturi de managerul Mark Jordan, au colaborat cu postul Radio One, au trecut la statutul de profesionisti, au inceput sa foloseasca instrumente profesionale si au reusit sa semneze contracte pentru inregistrari cu casele de discuri RCA si Decca si au schimbat din nou numele, de aceasta data in “Kindness”, lansand single-ul “Light of Love”. In urmatorii 7 ani, Chris si prietenii sai au abordat stiluri muzicale diferite si au intreprins multe turnee in Anglia, au participat la emisiuni radio, acumuland experienţa care le va folosi in carierele viitoare. In 1971 Dave Eager devine noul manager al trupei. Trimit din nou inregistrari demo la diverse companii de discuri, pentru ca puţin mai tarziu (in februarie 1972) sa lanseze 3 single-uri prin intermediul DECCA: “Let the good times roll”, “Oh yeah” si “Make it better”. Dar nici acestea nu aduc succesul atat de mult asteptat de cei 4 tineri. Alaturi de Peter Noon, fost vocalist la Herman’s Hermits, “Kindness” efectueaza turnee ca trupa de acompaniament, moment in care Bill Hurley ii vede cantand, ei semnand contractul cu noul manager in 1973. In acelasi an Ron Kelly paraseste formatia, iar Pete Spencer (un prieten din scoala al lui Chris, Alan si Terry) li se alatura. Ceva mai tarziu Bill Hurley organizeaza o intalnire cu Nicky Chinn si Mike Chapman, unul din cele mai cunoscute cupluri de compozitori de la acea vreme (renumiti ca “Chinnichap”), care sunt placut impresionati de abilitatile muzicale si descopera marele potential al trupei. Este semnat un nou contract, “Kindness” isi schimba numele in “Smokey” (in parte si datorita vocii lui Chris), iar mai tarziu in “Smokie” pentru a evita confuzia cu numele cantaretului Smokey Robinson.

In cursul anului 1974, trupa, in componenta Chris Norman, Pete Spencer, Alan Silson, Terry Uttley si-a definitivat stilul muzical propriu, in care vocea unica, exceptionala a lui Chris Norman a jucat rolul principal, constituind fundamentul pe care s-au construit marile hituri ale formatiei. La inceputul lui 1975 apare primul single si albumul omonim, “Pass it around” lansat sub numele de “Smokey” la casa de discuri RAK records, album a carui orientare a fost spre rock, Chris recunoscand ulterior ca la inceput, Smokie nu a fost atat de interesata de stilul pop, cel care avea de fapt sa-i aduca celebritatea. In iulie 1975 a fost lansat primul mare hit al formatiei Smokie, intitulat “If you think you know how to love me” (compus de “Chinnichap”) cu care trupa a cunoscut succesul international. Datorita acestei piese, Smokie a intrat pentru prima data in topurile englezesti si europene, iar popularitatea lor a cunoscut o mare crestere in intreaga Europa. Este o melodie construita pe valorificarea timbrului vocal inconfundabil al lui Chris, o piesa la care el tine foarte mult si pe care o canta in toate concertele sale.

Intre 1975 si 1982 Smokie a traversat perioada de mare glorie mondiala, disputandu-si suprematia pe piata muzicala internationala cu ABBA si Boney M. In acest interval, Smokie lanseaza 24 de single-uri, care devin toate piese de succes, cum ar fi “Don’t play your Rock’n’Roll to me” (1975), “I’ll meet you at midnight” (1976), “Living next door to Alice” (1976), https://www.youtube.com/watch?v=4RsrYZ2PA3U “Lay back in the arms of someone” (1977), “It’s your life” (1977), “Needles and pins” (1977), “For a few dollars more” (1978), “Oh Carol” (1978), “Mexican girl” (1978, primul single compus chiar de Chris si Pete), “Do to me” (1979), “Run to me” (1980), “San Francisco Bay” (1981) si 12 albume: “Pass it around” (1975), “Changing all the time” (1975), “Midnight Café” (1976), “Bravo präsentiert Smokie” (1976), “Greatest Hits 1” (1976), “Bright lights and back alleys” (1977), “Montreux Album” (1978), “The other side of the road” (1979), “Greatest Hits 2” (1980) “Solid ground” (1981), “Strangers in paradise” (1982), “Midnight delight” (1982), ultimele doua insa mai putin reusite. In acest interval, Smokie a intreprins turnee in toata Europa si Australia, celebrand un succes dupa altul, dar de asemenea au avut timp sa se ocupe si de alte proiecte: in 1977 inregistreaza back-ground-ul pentru albumul lui Donovan intitulat chiar “Donovan”, pentru ca in 1983 sa faca acelasi lucru pentru Agnetha Fältskog (blonda din ABBA) pe albumul sau “Wrap your arms around me”. In 1978 Chris inregistreaza un duet cu Suzi Quatro, numit “Stumblin’ in”/”A stranger with you”, care ajunge si el in topurile americane, cu aceasta piesa Chris Norman cunoscand primul mare succes in afara grupului. https://www.youtube.com/watch?v=iGaF4tKUl0o Tot in 1978 Chris si Pete scriu si produc hit-ul single “Head over heels in love” pentru prietenul lor Kevin Keegan, celebrul jucator englez de fotbal. In 1983 cei patru membri ai lui Smokie se despart, dar nici unul nu-si mai aminteste motivul real, se pare ca a fost cea mai buna hotarare pentru acel moment. Ca un fapt inedit, decizia a fost luata la peste 10.000 de metri inaltime, in timpul zborului catre Suedia pentru inregistrari cu Agnetha Fältskog (ex „blonda” din ABBA).

Chris si-a continuat cariera solo, Terry a cantat cu cateva trupe, Pete a reinceput sa compuna melodii, iar Alan s-a intors in West Yorkshire, unde a asteptat sa sune telefonul care sa-l cheme din nou la treaba cu formatia. Cand in sfarsit acest lucru s-a intamplat, Alan a spus ca “a fost o pauza lunga”, iar pentru el nu se cunosc prea multe realizari. Anul 1985 a insemnat “renasterea” formatiei Smokie, datorata lui John Verity, un muzician din tinutul Yorkshire. Clubul de fotbal Bradford din orasul cu acelasi nume a suferit un incendiu dezastruos in timpul unui meci de fotbal, iar mai multi spectatori si-au pierdut viata. A fost organizat un spectacol de binefacere pentru ajutorarea victimelor, iar John Verity i-a invitat si pe cei patru Smokie, deoarece acestia aveau multe afinitati cu orasul Bradford inca din perioada de inceput a grupului. Smokie au chiar si o melodie intitulata “Back to Bradford”, compusa de Chris si Pete, care figureaza pe albumul “Changing all the time” – 1975. Concertul a fost un succes urias, nu numai pentru scopul initial de binefacere, ci si pentru cei patru membri Smokie, care se simt atat de bine cantand din nou ca o formatie, incat la propunerea lui Chris Norman, decid sa reinceapa turneele impreuna. Au urmat o serie de concerte in Germania, Austria, Elvetia si chiar Australia, la fel de pline de succes cum erau si inainte.

Pe drumul de intoarcere de la Antipozi, din nou in avion la peste 10.000 de metri, Chris ii anunta pe ceilalti membri ai formatiei ca nu mai poate continua alaturi de ei, deoarece dorinta lui cea mai puternica este sa-si construiasca o serioasa si solida cariera solo. Cei patru au ramas insa prieteni in continuare. Trupa Smokie, in ciuda unui tragic accident auto intamplat in martie 1995 in Germania, in care si-a pierdut viata Alan Barton (solistul vocal care l-a succedat pe Chris), a continuat sa functioneze si o face si astazi. Dupa plecarea lui Chris Norman, cunoscatorii o denumesc “New Smokie”, dar nu a mai reusit sa atinga succesele din perioada de glorie a anilor 1975-1982, fiind cunoscuta mai ales ca o formatie de concert si mai putin pentru noile albume lansate. Acestea au cuprins si piese noi, dar mai mult reeditari ale vechilor melodii, insa vanzarile nu au mai inregistrat volumele realizate in componenta initiala a formatiei, motivul principal fiind ca publicul s-a obisnuit sa le asculte cu vocea lui Chris Norman, in variantele originale ale melodiilor. Dintre cantecele proprii lansate de (New) Smokie dupa 1986 si care s-au bucurat de succes, amintim: „Boulevard Of Broken Dreams”; „One Night In Vienna”; „Bang Bang”; „Surfin’; „Chasing Shadows”; „Have You Ever Seen The Rain”; „Rose-A-Lee”; „Last train”; „Died In Your Arms Tonight”. Din componenta initiala face parte, fara intrerupere, Terry Uttley, care canta la chitara bass si voce. Alan Silson, dupa o pauza indelungata, si-a format o trupa si din anul 2008 a reinceput sa cante (la chitara solo si voce), in formatia sa regasindu-se pentru un timp si Ron Kelly, care canta la tobe. Ulterior, Ron a fondat o noua formatie, intitulata „Spirit Of Smokie”, care cunoaste un anumit succes. Tobosarul Pete Spencer l-a urmat pe prietenul sau Chris si a cantat mult timp impreuna cu el (inclusiv la Festivalul Callatis de la Mangalia in anul 2000), dar ulterior a renuntat la cariera muzicala.

Conform intelegerii dintre Chris si Smokie, melodiile lansate de formatie in componenta initiala (multe dintre ele avandu-l drept co-autor pe Chris) sunt folosite in play-list-urile de concerte atat de Chris Norman, cat si de (New) Smokie.

In anul 1982 Chris lanseaza primul sau album solo intitulat “Rock away your teardrops”, precum si primul single “Hey Baby” pe piata muzicala germana. Pe langa acestea, Chris scrie si produce si pentru alti artisti sau proiecte, cum ar fi echipa nationala de fotbal a Angliei, single-ul si albumul “This time”. In 1984 alte doua piese single isi fac aparitia: “My girl and me” (doar pentru piata engleza) si “Love is a battlefield” care este lansat simultan si de Pat Benatar.

Anul 1986 este anul consacrarii lui Chris Norman ca artist solo pe plan international. Cu piesa “Midnight Lady”, scrisa si produsa de catre Dieter Bohlen (ex Modern Talking), Chris se bucura de o revenire spectaculoasa in toata Europa, aparand in topurile germane timp de luni in sir, din care sase saptamani pe primul loc.

Pentru aceasta piesa primeste si premiul “Comeback of the Year” la gala “Golden Europe” organizata de postul german de televiziune SWF. In acelasi an, albumul sau solo “Some hearts are diamonds” apare pe piata, impreuna cu cel de-al doilea single omonim extras de pe acesta. Tot in 1986 Chris canta “Fearless hearts”, produs si inreistrat special pentru un serial TV german numit “Alarm-Code 112″.

1988: Chris inregistreaza un alt duet, de data aceasta interpreteaza alaturi de Shari Belafonte piesa “I want to be needed” pentru ca in 1992 sa repete isprava alaturi de Suzi Quatro: single-ul “I need your love”, scris chiar de el, apare pe piata.

Incepand din 1986 si pana in februarie 2000 a lansat 24 single-uri in Germania, multe din ele aparand si in Scandinavia, Belgia, statele baltice si Marea Britanie. Intre ele amintim “Midnight Lady”, “No arms can ever hold you”, “Sarah”, “Broken heroes”, “Back again”, “Keep the candle burning”, “If you need my love tonight”, “Goodbye Lady Blue”, “As good as it gets”, “Obsession”. In perioada mentionata, Chris lanseaza si 9 albume in Germania, acestea aparand si in multe tari europene, sau chiar in Australia.

Dupa uriasul succes pe care l-a inregistrat cu piesa “Midnight Lady”, Chris are turnee in intreaga Europa: incepe in 1987 cu primul sau turneu solo in Germania, urmat de altele in 1988, 1994, etc. Incepand cu anul 1994 isi infiinteaza propria formatie, “Chris Norman Band”. Cel mai impresionant concert oferit de ei a avut loc la Kremlin in Moscova in 1995, ecourile sale ajungand pana in presa din insula.

La inceputul anului 1995 Chris este ales “Artistul video al anului” de catre canalul muzical american CMT pentru videoclipurile sale “Jealous hearts” si “The growing years” (ambele lansate ca si single-uri in Marea Britanie). In acelasi an, produce cantecele “Those were the days” si “Walking in the rain” pentru Cynthia Lennon, aparute la propria lui casa de discuri DICE Music Ltd. din Marea Britanie. In 1999 Chris semneaza un nou contract cu casa de discuri BMG unde a lansat albumul “Full Circle”.

Anul 2004 aduce pentru Chris un succes rasunator: castiga concursul „Comeback Show” organizat pe parcursul mai multor saptamani de catre televiziunea germana Pro Sieben, clasamentul fiind alcatuit pe baza voturilor telespectatorilor acordate pentru mai multe probe de interpretare a unor slagare internationale. Mai putin (sau deloc) cunoscut este faptul ca intruna dintre probele acestui concurs, Chris a cantat slagarul Smokie – „Lay Back In The Arms Of Someone” impreuna cu Alan Silson, Pete Spencer si Terry Uttley, membrii „fondatori” ai formatiei Smokie, aceasta fiind singura ocazie in care cei 4 membri Smokie au mai cantat impreuna dupa plecarea definitiva a lui Chris din formatie, la sfarsitul anului 1985.

A fost un moment emotionant atat pentru cei 4 artisti, cat si pentru fani si presa de specialitate, care au sperat ca poate va avea loc o noua reunire a formatiei in componenta originala, insa acest lucru nu s-a mai intamplat.

În 2005, Chris Norman se afla pe locul al cincilea în topul vânzărilor de DVD-uri în Germania, cu primul material video numit „An acoustic evening with Chris Norman”. Acesta cuprinde un DVD cu un concert unplugged de o oră şi jumătate susţinut în faţa unui public invitat, format in majoritate din fani, în timp ce al doilea DVD conţine înregistrarea unui concert care a avut loc la Viena, pe Donauinsel, in 2004, în faţa a peste 50.000 de spectatori.

In anii care au urmat, Chris a concertat in principal in Europa, indeosebi in Germania si Rusia, dar si in Romania, Cehia, Finlanda, Ungaria, Bulgaria, Austria, Italia, Slovacia, Estonia, Letonia, Ucraina, Danemarca, precum si pe alte continente: SUA, Canada, Singapore, Australia, Israel.

CHRIS NORMAN a fost de mai multe ori in Romania – cu Smokie in 1983 la Bucuresti pentru 4 concerte la sala Polivalenta, apoi cu formatia sa la Mangalia in 2000 (pentru festivalul Callatis), Arad si Bacau in octombrie 2006 („zilele” acestor orase), Cluj pe 31 decembrie 2006 (Revelion), Sibiu pe 1 ianuarie 2007 (cu ocazia intrarii Romaniei in UE si a Sibiului – capitala culturala europeana), Timisoara – 31 decembrie 2007 (Revelion), Tg. Mures – 16 mai 2008, pe 26 octombrie 2008 la Craiova (a sustinut concertul de inchidere a „zilelor orasului”), pe 15 noiembrie 2009 in Bucuresti la Sala Palatului, pe 6 octombrie la Focsani, pe 13 octombrie 2013 din nou la Sala Palatului, pe 15 octombrie 2013 la Cluj Napoca şi la Iaşi pe 31 mai 2015.

Sursa: wikipedia