Philip David Charles Collins s-a născut pe 30 ianuarie 1951 în Chiswick, Hounslow, în familia lui Winifred M. „June” (născută Strange), un agent teatral, şi Greville Philip Austin Collins, un agent de asigurare. Totul a început când Collins a primit cadou la vârsta de 5 ani un set de tobe. Fiind copil, Collins devine interesat din ce în ce mai mult de sunetul tobelor sale. Datorită interesului deosebit faţă de muzică instrumentală, unchiul său îi confecţionează un set de tobe mai performante şi mai apropiate de cele adevărate pentru a putea să îşi aprofundeze studiul. Pe măsură ce Collins creştea, părinţii săi i-au cumpărat diverse seturi de tobe din ce în ce mai performante. Deşi copil fiind, aptitudinile sale muzicale s-au dezvoltat datorită prezenţei sale la diverse emisiuni de radio şi televiziune chiar dacă nu cunoştea notele muzicale. Până la vârsta de 14 ani nu a ratat nicio ocazie de a fi cunoscut, iar pentru a aprofunda studiile muzicale acesta se înscrie la şcoala de specialitate, Barbara Speake. Pe lângă cariera muzicală, Collins avea aptitudini atât de model, cât şi de actor astfel de la o vârstă fragedă primeşte rolul The Artful Dodger într-o producţie numită Oliver!. În adolescenţă, Collins era fascinat de cântecele formaţiei Beatles mergând la concertele acestora. La unul din cencertele formaţiei Beatles numit A Hard Day’s Night, el urcă pe scenă alături de alţi adolescenţi şi obţine privilegiul de a se fotografia numai el şi membrii formaţiei Beatles. Collins participă la un casting pentru rolul Romeo din filmul Romeo şi Julieta (1968) dar fără succes. În ’70, având 19 ani Collins interpreta la tobe melodia lui George Harrison, numită The Art of Dying, iar mai târziu, în anul 2000, Collins face un nou aranjament muzical al melodiilor acestuia de pe albumul în care se regăsea şi melodia cântată de el în tinereţe.
În 1970, Phil Collins a cântat la tobe pe cântecul lui George Harrison, The Art of Dying; Harrison trecându-l pe el în notele liniare al CD-ului său recreat din 2000. În ciuda începutului carierei sale de actor, Collins a început a gravita în jurul muzicii. Pe când era prezent în Chiswick Community School a creat o trupă numita The Real Thing şi apoi s-a alăturat trupei The Freehold. Cu cel de-al doilea grup creând primul său cântec, numindu-se „Lying, Crying, Dying”. Primul său record ca fiind toboşar l-a avut cu trupa The Flaming Youth, cu care a eliberat primul album single, Ark 2 (1969). Un album concept inspirat de atenţia recentă înconjurată de aterizarea pe lună, Ark 2, nu a avut un succes comercial, în ciuda criticilor pozitive şi a revizuirilor. Melody Maker caracterizând albumul ca „Pop Album of the Month” (Albumul Pop al lunii) descriindu-l ca „adult music beautifully played with nice tight harmonies”. Single-ul principal al albumului, „From Now On” fiind falit la radio. După un an de călătorii, tensiunile trupei şi lipsa de succes comercial au desfiinţat trupa.
În 1970, Collins a răspuns unui anunţ din Melody Maker pentru:”…a drummer sensitive to acoustic music, and acoustic twelve-string guitarist.” (… un toboşar sensibil pentru muzică acustică, şi un chitarist pentru chitară cu 12 coarde). Audiţia avea loc la casa părinteasca a lui Peter Gabriel. Viitorii candidaţi exersaseră piese de pe al doilea album al trupei, Trespass (1970). Collins a ajuns mai devreme, ascultând celelalte audiţii şi memorizând piesele înnainte să-i vină rândul. Collins a câştigat audiţia şi, un an mai târziu, Nursery Cryme (1971) a fost eliberat. Deşi rolul său ar rămâne ca fiind un toboşar şi, doar ocazional, vocalist secundar, pe o perioadă de cinci ani, a cântat de două ori ca solistul trupei în piesele „For Absent Friends”(din albumul Nuresry Cryme) şi „More Fool Me” (din albumul Selling England by the Pound) (1973).
În 1974. pe când înregistra albumul The Lamb Lies Down On Broadway, Brian Eno (cel care a enosificat vocea lui Peter) avea nevoie de un toboşar pentru albumul său, Another Green World şi Phil a fost trimis să cânte la tobe ca plată pentru comportamentul său cu trupa.
În 1975, urmărind turneul final de sprijin pentru albumul concept The Lamb Lies Down on Broadway, Gabriel părăseşte grupul pentru a realiza proiecte solo. Collins a devenit solistul principal, după căutarea inutilă a unui înlocuitor al lui Gabriel. În scurt timp, trupa începătoare Yes şi toboşarul trupei King Crimson, Bill Bruford a început să cânte în timpul spectacolelor live ale lui Genesis, cu toate că Collins a continuat să cânte în timpul părţilor instrumentale mai lungi. Tobele lui Burford pot fi auzite pe piesa The Cinema Show de pe albumul live Seconds Out. Bruford a fost rapid înlocuit de liberul membru al trupei lui Frank Zappa, Chester Thompson care a devenit omul de nădejde în concertele live. Primul album în care Collins a fost solistul trupei a fost albumul A Trick of The Tail lansat în 1976. Albumul a ajuns în American Top 40, iar pe tabelele din Marea Britanie a ajuns pe locul 3. Revista Rolling Stone spunea că: „Genesis a reuşit să facă din plecarea lui Gabriel primul lor suces American bazat pe tabele”. („Genesis has managed to turn the possible catastrophe of Gabriel’s departure into their first broad-based American success.” Collins a interpretat simultan cu trupa de jazz contopit Brand X. Trupa a înregistrat primul său album, Unorthodox Behaviour, Collins fiind toboşarul. Deoarece preţuia mai mult prioritatea lui Genesis, au eixstat câteva turnee şi albume fără Collins. Collins onorează Brand X ca prima dată când a mânuit atât de bine tobele şi la fel de simplu pe cât folosea maşina de casete cu 8 piese muzicale.
Pe măsură ce deceniul se închidea, Genesis a făcut o schimbare de la rădăcinile sale de rock progresiv la muzică pop. Deşi albumul lor din 1978, …And Then There Were Three… conţinea influenţe de rock progresiv, este cunoscut ca primul single al lor, „Follow You, Follow Me” a apărut în UK Top 10 şi US Top 40. În anii ’80 Genesis a avut o serie de scoruri de albume cu succes, unele din ele fiind: Duke(1980), Abacab (1981), Genesis (1983) şi Invisible Touch (1986). Piesa cu numele albumului a ajuns pe locul întâi în topul Billboard American, acesta fiind primul cântec al trupei care a reuşit să se ridice atât de sus. Formaţia a primit o nominalizare pentru „Videoclipul Anului” („Clip of the Year”) în 1987 pentru piesa „Land of Confusion”, acesta fiind alt single din album, deşi ironic fiind, au pierdut hitul lui Gabriel, „Sledgehammer”.
Între anii 1984 şi 1989 Collins, prin cântecele sale, este prezent în opt topuri americane dintre care în şapte participă ca un artist solo şi într-un top ca solist al trupei Genesis. Majoritatea cântecelor sale au o tentă romantică, de dragoste, după cum reiese în cântece precum In The Air Tonight şi Sussudio, iar în mică măsură întâlnim şi cântece cu tentă politică, un exemplu fiind Another Day in Paradise devenind unul din şlagărele sale. Fiind cunoscut şi pe plan internaţional, Collins ajunge să fie în diverse topuri, printre acestea aflându-se şi în topurile MTV. A început cariera artiscă fiind membru al unei formaţii mai puţin cunoscută numită Flaming Youth, şi apoi fiind membru al formaţiei Genesis. Fiind membru al formaţiei Genesis, Collins era toboşar dar şi compozitorul formaţiei. Cântecele sale erau cântate de solistul formaţiei pe atunci Peter Gabriel, dar neavând priză la public drept dovadă intrând în topurile muzicale numai cu două cântece. Din 1975, Collins preia conducerea formaţiei şi devine solistul acesteia deoarece Peter Gabriel părăseşte formaţia. La sfârşitul anilor ’70, cântecul Follow You, Follow Me a însemnat pentru Genesis un pas important înnainte deoarece a ajuns în primele locuri ale topurilor muzicale. Artistul încearcă un experiment pentru a putea obţine succesul, el începe şi cariera solo dar continuă şi alături de Genesis, acesta fiind un succes drept dovadă fiind confirmarea casei de discuri Atlantic Records ce constată vânzarea a peste 100 de milioane de discuri.
Sursa: wikipedia
