Un nou studiu demarat de o echipă internaţională de cercetători sub îndrumarea directorului Institutului Leibniz pentru Cercetarea Faunei Sălbatice din Berlin a dezvăluit că mersul specific unor cai este originar din timpul Angliei medievale.

Din această zonă au fost aduşi în Islanda de vikingi, apoi s-a răspândit în toată Europa şi Asia.

Mersul, trapul sau galopul sunt tipuri de mişcare pe care toţi caii le pot învăţa. Călăreţii care doresc să stea confortabil în şa, dar să meargă rapid în călătoriile lor, pot alege un cal care are aceste aptitudini. Aceştia pot învăţa mersuri diferite, precum buiestrul sau păşitul, specifice cailor din Islanda, permiţând călăreţului să aibă o plimbare mai lină.

Responsabilă pentru această abilitate este mutaţia genei DMRT3, descoperită într-un studiu recent după analizarea a peste 4.000 de cai din diferite specii. Pentru a investiga istoria mersului cailor, cercetătorii au analizat mutaţia genomului a 90 de cai din Epoca Bronzului (6000 î.Hr) până în Evul Mediu ( secolul XI). Aceştia au descoperit mutaţia la doi cai englezeşti din anii 850-900 d.Hr şi mult mai frecvent la caii din Islanda secolelor IX-XI. Probabil, primul cal cu un mers special a apărut în Anglia. Caii au fost transportaţi apoi în Islanda de vikingi. Caii au existat în Islanda din anul 870 î.Hr, în acel moment nici un cal din Europa sau Asia nu avea această mutaţie.

,,Probabil primul cal care a fost importat în Islanda purta mutaţia pentru mersul alternativ. Vikingii au recunoscut mersul special al calului şi l-au ales pe acesta”, a explicat Arne Ludwig, genetician. În atestările istorice s-a descoperit că vikingii jefuiau constant însulele, cucerind regiunea Yorkshine de astăzi. ,,Luând în considerare rezultatele noastre, vikingii au descoperit caii cu mersul special pe insulele britanice, transportându-i în Islanda”, a explicat Saskia Wutke, autorul studiului.

Sursa: Science Daily