In ziua de azi nu mai este „cool” să iubesti. La fel cum nu mai este deloc „cool” să fii iubit. E mult mai cool să primești. Nu o floare, ci o poșetă. Nu un zâmbet sincer, ci o invitație in Mall-ul aglomerat și plin de fițe mondene. Nu o îmbrățișare ca un gând, ci un abonament nelimitat la Spa-ul dinafara orașului. În ziua de azi e mai important clubul nou care s-a deschis în suburbia ta decât o carte ce te poate învața infinit mai multe.
E mult mai fancy să vă întâlniți în cafenele de lux, intoxicați fiind de fumul ignorant al celor din jur, decât sa va plimbați, Ținându-va de mână, în parcul ce așterne un miros de ozon. În ziua de azi, e mai sexy o plimbare cu Mercedes-ul decat șezutul pe o bordură ce iti amintește de anii copilăriei. În ziua de azi, vă placeți mai mult pe Facebook decât in realitate. Vă aruncați cuvinte mari și dulci, fără a cântări greutatea lor în inima celuilalt. Unii nici nu mai apucă să se întâlnească. Deși, s-au adorat atât de mult in poze si cuvinte alese. In ziua de azi, romantismul este dat la schimb atât de usor cu plăcerile de moment.
Iubirea a devenit un „lux”. Luxul celor puternici si care inca mai speră in frumos. Oamenii si vremurile s-au schimbat enorm. Oamenii au uitat ceea ce contează cu adevarat. Dar, cel mai important, oamenii s-au uitat pe ei.
Au uitat să se mai îndrăgostească. De ei înșiși și de ceilalți. Totul e acum o graba. Un test gratuit. Momentele frumoase sunt învăluite in scepticism, in teama, in așteptare. Ne așteptăm unul pe celălalt, grabindu-ne. Avem tendința de a cauta defectele celuilalt, de a starui asupra lor si de a le scoate in evidentă, fără a lua in considerare calitatile omului de care am putea sa ne îndrăgostim!
Suntem prinși intr-un joc reciproc al Așteptărilor si uitam sa mai credem in vorbe pentru a mai ajunge sa vedem fapte. Suntem fascinați de misterul persoanei de lângă noi insa, in acelasi timp, speriati de o crunta dezamagire iminenta.
Nu ne deschidem suficient pentru a nu părea vulnerabili. Si atunci devenim invulnerabili. Invulnerabili iubirii, deschiderii către celălalt … Ajungem sa ratam șanse, oameni, întâlniri, trăiri, emoții … Doar pentru ca ne este teama sa ne îndrăgostim! Uitam sa ne lăsăm purtati de marea de foc si de gheata a omului din fata noastră … Dar poate in aceasta consta frumusetea marii si a vieții: in Neliniste!
Sa lăsam Dragostea sa hotărască! 🙂
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu
