Istoria lui Moş Crăciun, personajul care aduce daruri copiilor cuminţi în perioada sărbătorilor de iarnă, este una complexă, fiind influenţată inclusiv de schimbările sociale care au avut loc de-a lungul timpului.
În ziua de astăzi, pe 6 decembrie este Ziua Sfântului Nicolae, după cum bine se ştie. În spaţiul occidental, în speţă în spaţiul anglo-saxon, Moş Crăciun, cunoscut sub numele de Santa Claus, este reprezentat de Sfântul Nicolae, care a fost născut în jurul anului 270. Acesta a devenit episcop în Grecia şi a fost cunoscut pentru că oferea cadouri, mai ales în perioada sfârşitului de an, scrie The Huffington Post.
A fost încarcerat în timpul marilor persecuţii de Împăratul Diocletian al Romei în anul 303, dar a fost eliberat de Împăratul Constantin. Apoi a ajuns la Myra (în Turcia de astăzi), unde a fost episcop timp de 30 de ani. A participat la Sinodul de la Niceea în 325 şi a murit pe 6 decembrie 343, dată care a devenit cunoscută şi ca Ziua Sfântului Nicolae.
Bunătatea Sfântului Nicolae a devenit legendară
Au rămas multe relatări ale bunătăţii lui, precum cea a tatălui sărac cu trei fete. Pentru a le salva pe fete de la prostituţie, Nicolae a lăsat o pungă plină cu aur pe coşul casei. A aterizat într-una din şosetele fetei mai mari pe care a agăţat-o să se usuce. Acum, având zestre, putea să se mărite. Celelalte două surori au agăţat şi ele şosetele de şemineu, în speranţa că vor fi umplute cu aur.
În Olanda, a devenit sfântul copiilor, iar în ajunul zilei Sfântului Nicolae, aceştia îşi lasă ghetele umplute cu fân pentru calul sfântului, Obiceiul s-a extins şi se întâlneşte şi în ziua de astăzi în România. Obiceiul şi personajul apar şi la alte popoare, sub diferite alte nume şi forme, precum Kris Kringle, La Befana, Yule Tomten şi Chriskindli.
În 1809, autorul american Washington Irving, cu pseudonimul de Diedrich Knickerbocker, a scris A History of New York, unde Sfântul Nicolae, un personaj vesel care fumează o pipă olandeză, mergea peste vârfurile copacilor într-un car şi oferea cadouri, aruncându-le pe coşurile caselor.
După câţiva ani, în 1822, Clement C. Moore a scris o poezie pentru proprii săi copii care se numeşte „Noaptea înaintea Crăciunului”. Totuşi, Don Foster a scris în cartea sa Author Uknown că de fapt poezia a fost scrisă de Henry Livingston în 1807 sau 1808. Dar oricare ar fi cazul, titlul corect al poemului este A Visit from St. Nicholas”. În acesta, nici măcar o dată nu a fost folosit termenul de Santa Claus, deşi imaginea lui este acolo.
Moş Crăciun modern şi transformările sale
În timpul Crăciunului din 1862, caricaturistul Thomas Nast a desenat o imagine a lui Moş Crăciun pentru Harper’s Weekly în timpul Războiului Civil. Nast a combinat tradiţiile Sfântului Nicolae cu alte tradiţii germanice în crearea imaginii. Imaginile sale au devenit populare în 1866, cimentând imaginea personajului în mentalul colectiv al americanilor. Numele de Santa Claus a devenit mai familiar decât germanul Sankt Niklaus sau olandezul Sinterklaas.
Abia în anii ’30 ai secolului următor, imaginea lui Moş Crăciun cu care suntem familiarizaţi şi astăzi a devenit răspândită. Artistul Haddon Sundblom a creat reclame pentru Coca-Cola cu Moş Crăciun îmbrăcat în roşu, devenind un simbol al culturii contemporane.
În România comunistă, chiar din anul 1947, Moş Crăciun a fost preschimbat în Moş Gerilă şi spre deosebire de primul, care era gras şi bătrân, Moş Gerilă era un tânăr atletic, specific „omului nou”. Prima imagine a apărut în numărul din 25 decembrie al ziarului comunist Naţiunea. Moş Gerilă aducea cadouri de 30 decembrie, Crăciunul nici măcar nu se sărbătorea. După 1989, Crăciunul a redevenit sărbătoare şi imaginea occidentală a lui Moş Crăciun a fost adoptată.
