„Slot machine” este un termen utilizat de legislatorii români, inexistent in DEX. Licența de organizare a jocurilor de noroc trebuie obținută conform legislaţiei în vigoare pentru mai multe activități, inclusiv pentru jocurile tip slot-machine, daca evenimentele sunt organizate in prezenta fizica a participantilor prin intermediul masinilor, utilajelor si instalatiilor specifice, iar castigul depinde de hazard.

Un joc de genul „slot machine” (American English), „păcănele” (română), ”fruit machine” (British English) sau simplu „slot” este un aparat de joc de noroc constând inițial în trei sau mai multe roți cu imagini care se rotesc independent când un buton e apăsat sau o manetă laterală e acționată ca la aparatele originale. Mașina oferă un câștig jucătorului când pe panoul de afișare sau intr-o zonă delimitată a ecranului video apar anumite tipuri prestabilite de configurații de imagini rezultate din „rotirea” independentă, cu viteză (pseudo)aleatoare a tamburilor,și respectiv fixarea unora de către jucător, tip de acțiune transmis și echivalentelor ne-mecanice moderne exploatate public sau simulatoarelor pentru calculator instalate local sau online .

Acest gen de aparat este cel mai popular mod de distracție în cazinouri și „săli de joc” asigurând 70% din veniturile acestora.

Istoria celei mai populare şi profitabile maşini cu câştiguri electronice, se leagă de numele americanului Charles Fey, potrivit about.com. El ar fi inventat un astfel de aparat în 1887, în San Francisco. Înainte de acesta, ar mai fi existat alte aparate de joc asemănătoare în care se foloseau monede, dar aduceau jucătorului câştiguri sub formă de ţigări sau băuturi.

Ce diferenţia aparatul lui Fey de celelalte era posibilitatea de a returna câştigul în monede. Aparatul lui avea trei bobine, fiecare cu câte 10 simboluri imprimate. Alinierea a trei simboluri sub formă de clopoţei aducea câştigul marelui premiu, de aceea, aparatul a fost numit „Bell„ (clopot). Un articol apărut într-o cronică din San Franscisco la data de 15 aprilie 1887 vorbea despre cum un grup de proprietari de saloane şi restaurante care se adunaseră la o demonstraţie a noului aparat „Liberty Bell„ potrivit cărţii „Slot Machine Mania„.

Articolul descrie cum maşinăria se activa după ce într-un slot era introdusă o monedă, se trăgea un mâner, iar apoi bobinele se învârteau. Patronii au fost impresionaţi şi toţi cei prezenţi au prevăzut succesul aparatului. Cu mai bine de o sută de ani mai târziu, putem spune că predicţia lor s-a adeverit.

Designul lui Fey avea să devină standardul pentru viitoarele maşini electronice de joc, dar, din nefericire pentru el, în acea perioadă legile pentru patente nu acopereau şi zona dispozitivelor din domeniul jocurilor de noroc. Prin urmare, Fey nu şi-a vândut aparatele, dar le-a plasat în salonuri de joc şi în săli de bowling, tutungerii şi alte locuri de acest tip, colectând o taxă de 50% din câştigurile clienţilor.

În 1907, Fey s-a asociat cu Herbert Mills, proprietarul companiei Mills Novelty. În 1910, aceasta a introdus aparatul de joc „Operator Bells„ cu câte 20 de simboluri pe fiecare bobină, ca modalitate de limitare a câştigurilor. Compania Mills a produs 30.000 de astfel de aparate care cântăreau circa 50 de kilograme. Popularitatea „păcănelelor„ a crescut în SUA, chiar dacă nu erau legale în multe dintre statele americane. În 1940, acestea au intrat în Las Vegas, în cazinoul Flamingo. La început, au fost instalate în cazinouri ca o diversiune pentru soţiile şi prietenele jucătorilor de la mesele de poker. Tehnologia modernă a schimbat acest criteriu, în unele locuri acestea aducând 80% din profiturile cazinourilor.