Nu te mai parfuma în seara asta. Hai sa ne trântim în patul nostru și sa mototolim cearșaful. Lasă-mă sa vorbesc cu coapsele tale. Numai eu le pot mângâia iar ele îmi răspund asemenea. Lasă-mă sa îți iau rujul de pe buze. Să intru cu mâinile mele în parul tău și sa iti simt carnea fierband a mine. Hai sa spargem oglinzile. Sa nu ne mai uitam în ele. Sa ne uitam mai bine unul în ochii celuilalt. Asa sa adormim. Dar numai după doua trupuri ce au obosit dar nu au încetat să se atingă.

Lasă-mă să-ți alint formele și să te urmăresc cu privirea în timp ce vocea ta mai strigă ca ma vrea. Hai sa bem vinul ce ne amețea mai rău ca o elice ce se învârte în golul dintre două suspine de aer rece. Lasă-mă sa îți simt respirația greoaie atunci când unghiile tale se-nfig în porii ce mi s-au deschis și țipă. Să curgă apele pe noi ca două fluvii ce se țin de mână. Să pictam pereții camerei cu urmele amprentelor noastre.

Oprește naiba radioul. Căci nu mai vreau străini în ritmul nostru. Singura muzică ce o accept acum e șoapta ce-mi răsfață lung timpanul. Și mișcă-te continuu să îți simt vibrația. Căci ceea ce-am simțit mereu cu tine, alții nu pot decât visa să li se-ntâmple.

Nu te mai parfuma în seara asta. În seara asta tu ești un parfum.

Aroma ta… un cântec printre surdo muți.

Citeste mai multe pe:

https://www.facebook.com/alexandruchermeleu