Firul de par este in cea mai mare parte format din tesut mort si o proteina numita keratina. Parul nu creste incontinuu ci, fiecare fir de par trece prin faze active si de odihna.

Procesul de diviziune celulara are loc atunci cand firul de par creste in lungime si se numeste faza activa sau anagen. Faza anagen persista o perioada, in functie de tipul de par, apoi incetineste in faza de repaus sau telogen.

Deoarece parul este alcatuit din materie moarta, cade in timpul fazei telogen. Faza anagen a parului de pe corp dureaza doar cateva luni in timp ce in cazul parului de pe scalp, faza dureaza cativa ani.

Diferentele in fazele de crestere, marimea foliculului si densitatea firului de par variaza, in functie de zona in care cresc, dar si de persoana.

In uter, fetusii sunt acoperiti de fire mici de par numit lanugo. La scurt timp dupa nastere, bebelusilor le cresc pe suprafata corpului, fire subtiri si nepigmentate de par numite vellus. La pubertate, firele de par vellus vor fi inlocuite de unele aspre, numite fire de par terminale (de exemplu cele din zona axilei si organelor genitale).Cu toate că nu este foarte vizibil, părul creşte aproape toată suprafaţa corpului uman cu excepţia buzelor, palmelor şi tălpilor. Evident, pe cea mai mare parte a corpului firele de păr sunt mult mai mici decât în zonele capilară, subaxilară şi pubiană.

Odată ras sau îndepărtat cu alte mijloace, părul de pe corp creşte înapoi până la dimensiunile la care a fost programat genetic. Cu alte cuvinte, acest tip de peri are o creştere finită.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre părul capilar sau barba şi mustăţile bărbaţilor adulţi, care daca nu sunt scurtate sau tăiate periodic, pot creşte până la dimensiuni impresionante. Misterul creşterii necontenite a acestor tipuri de peri a fascinat de-a lungul timpului multe generaţii de oameni de ştiinţă. Recent, cercetările ştiinţifice au diverse explicaţii pentru acest fenomen fiziologic.

Cu toate că ştiinţa actuală nu a venit încă cu o explicaţie unanim acceptată în cercurile de cercetători care au studiat fenomenologia creşterii părului uman, există mai multe explicaţii care se bucură de o susţinere relativ ridicată în rândul acestora.

Conform unei astfel de explicaţii, corpul omenesc pierde cea mai mare parte din căldura generată de întregul organism prin creştetul capului. Prin urmare, părul de pe cap este un bun izolator natural. Tocmai din acest motiv, părul capilar are o creştere continuă pentru a compensa ruperea sa. Această calitate a sa de a creşte continuu a sporit şansele de supravieţuire în cadrul primelor comunităţi umane care s-au stabilit acum multe mii de ani în zonele reci ale planetei. La fel, s-a demonstrat că părul capilar protejează capul de efectul căldurii puternice şi al razelor ultraviolete în cazul populaţiilor umane care trăiesc în zonele calde.

În ceea ce priveşte părul din barbă şi mustăţi, ţinând cont că acesta creşte odată cu pubertatea, marea parte a cercetătorilor sunt de părere că barba şi mustăţile au apărut şi evoluat în timp în rolul de caractere sexuale secundare masculine, fiind asemănătoare ca rol cu coamele leilor sau babuinilor masculi. Cum şi în cazul acestor animale, masculii cu cele mai impozante coame au cele mai mari şanse de transmitere a genelor, se crede că şi la oameni funcţionează acelaşi principiu reflectat în creşterea continuă a bărbii şi mustaţei.