Oamenii au tendința de a-și imagina trecutul ca fiind unul grandios, mai spectaculos decât prezentul, și de a crede că anticii aveau cunoștiințe pe care noi nu le putem atinge. Această tendință a fost hrănită și de descoperirile arheologice ale unor orașe importante de a căror existență nici nu se știa. Astăzi ni se pare absurd că ceva atât de mare precum un oraș poate fi pierdut. Dar orașele au decăzut întotdeauna, au fost abandonate din diverse motive și au rămas necunoscute istoriei timp de secole sau chiar mii de ani.

Oraşul Patagoniei

Patagonia este în marea sa parte o regiune vastă de stepă, cu suprafață de peste 900.000 km pătrați, formată din 3 zone geografice:

Anzii Patagoniei, situați în vestul regiunii, cu vîrfuri acoperite de zăpadă, de 3000–4000 m înălțime (cel mai înalt vîrf: San Valentin – 4058 m)

Podișul Patagoniei in centru si est, ce pierde din înălțime dinspre vest spre est, până ajunge la țărmurile abrupte si stincoase ale Oceanului Atlantic

Țara de Foc, zonă insulară din sudul Patagoniei, despărțită de continent prin strâmtoarea Magellan.

Pe aceste câmpii se găsesc iazuri și lacuri de apă sărată sau dulce. Către Anzi, pietrișul lasă loc porfirului, granitului și bazaltului, flora și fauna sunt mai abundente și capătă caracteristicile coastei de vest. Precipitațiile mai bogate în vestul Anzilor și temperaturile scăzute la nivelul mării în larg dau naștere la mase de aer rece, contribuind la formarea ghețarilor și a calotelor glaciare, cele mai mari din emisfera sudică, exceptând Antarctica.

Printre depresiunile ce traversează platoul, principalele sunt Gualichu la sud de Rio Negro, Valcheta și Maquinchao prin care înainte au curs apele lacului Nahuel Huapi – care acum curg în râul Limay, râurile Seguerr și Deseado. Unele din aceste depresiuni au fost vechi rute comerciale interoceanice. În zona centrală a regiunii, erupțiile vulcanice, care au luat parte la formarea platoului din Terțiar până în prezent, au depus un strat de lavă bazaltică, acoperit recent în partea de vest de ghețari. Topirea rapidă a ghețarilor și retragerea zăpezilor au dus la procese de coroziune, împreună cu schimbările tectonice din acea perioadă, ce au săpat o depresiune longitudinală, care separă platoul de dealurile precordiliene. Și în vest există o depresiune similară la poalele Anzilor Cordilieri ce conține cel mai fertil sol din Patagonia.

Cunoscut şi ca „oraşul plimbător”, Oraşul Patagoniei s-ar fi aflat în cel mai sudic punct al continentului american, în regiunea cunoscută astăzi drept Patagonia. Se spune că ar fi fost construit de către supravieţuitorii unui vas spaniol şi că ar fi avut resurse mari de aur şi bijuterii.

Sursa: wikipedia