Orice prichindel din Valea Bistrei aşteaptă cu sufletul la gură ziua de 24 decembrie, Ajunul Naşterii Domnului, pentru a merge „piţărău”. Este un obicei foarte vechi păstrat în Banatul de Munte ca toţi copilaşii să vestească încă din Ajun Naşterea lui Hristos. În acest an am fost la Bucuvova pentru a vedea pițărăii de acolo.
Copii au un colind special pe care îl spun, iar cei care sunt foarte mici, nu mai spun colindul ci doar strigă: „piţărăi, piţărăi”… Dicţiiionarul Explicativ al limbii române pune denumirea de piţărău pe seama colăcelului primit în urma colindei, sau pe nuieluşa pe care copiii o purtau în mână: „piţărău s. v. colind, colindare, colindat, colindător, colindeţ.

Piţărăii aduc pe uliţele satului magia colindatului ce va porni în seara ajunului. Străzile răsună de zarva pe care o fac copiii- de la cei mai mici şi până la cei de clasa a VI a şi chiar a VII a fiindcă nu există nici un fel de oprelişte. Încă de dimineaţă, dar şi pe parcursul întregii zile aceştia şi-au luat straiţa din cui şi au pornit în cete pe străzi. Gazdele îi aşteaptă la uşă şi-i poftesc în casă, unde îi ascultă cu luare aminte, apoi îi răsplătesc cu daruri. Plata tradiţională a piţărăilor sunt nişte colăcei speciali, numiţi chiar piţărăi, mere, nuci, iar în alte locuri chiar şi o bucată de cârnat. Gazdele mai darnice ţin cont de faptul că sunt copiii mici și acum le mai dau fructe confiate, alune, dulciuri şi chiar bănuţi.