Prea mult Eu… Prea putin Tu

De cate ori te-am asteptat in pragul sufletului, sperand ca o sa apari inainte de inchiderea ochilor? De cate ori te-am strigat asemenea unui nebun abandonat in mijlocul unei inimi pustii? De cate ori am sunat la acelasi numar, memorand aceleasi cifre precum un abecedar al unei iubiri pierdute?

Te-am asteptat de atatea ori de cate ori m-ai rugat sa o fac si te-am strigat de atatea ori de cate ori ai cerut sa fii strigata. Te-am sunat fara intrerupere fara sa pot sa iti incerc, pentru o clipa, glasul. Am rostit numele tau si l-am zidit pe toti peretii sufletului. Ti-am daruit bucati din inima si am pictat tabloul nostru in cele mai frumoase zile.

M-ai amagit asemenea iluzionistului care sfideaza orice lege a fizicii, aplaudat fiind de cei mirati si pacaliti. Mi-ai pacalit simturile, mi-ai ucis trairile si te-ai jucat cu emotiile de ieri si de pretutindeni. Ai sfidat orice lege a iubirii. A iubirii naive dintre doi oameni la fel de naivi. Unul mai prost decat celalalt. Unul pentru ca iubeste pe cine nu trebuie iar celalalt… Un celalalt care se lasa doar iubit. Si atat.

Prea multe cuvinte aruncate. Prea putine fapte. Prea multi „Te iubesc”. Prea putin „Te doresc cu adevarat”. Prea multe emotii. Prea putine trairi autentice. Prea multe promisiuni. Prea putine clipe impartasite.

Prea mult Eu… Prea putin Tu…

Prea putin NOI!

Citește mai multe pe: