Ella Fitzgerald s-a născut la 25 aprilie 1917 în Newport News, statul Virginia. În timpul copilăriei visa să devină dansatoare, dar, la sfatul prietenilor, începe să cânte și ia parte la mai multe competiții.
În ianuarie 1934, în vârstă de 16 ani, câștigă finala la „Wednesday Amateur Show” a teatrului „Apollo” din Harlem (New York). Este remarcată de Bardu Ali din orchestra lui Chick Webb, care o angajează în formația lui în 1935 și Ella începe să cânte cu regularitate la spectacolele din teatrul „Savoy” din Harlem. În același an înregistrează primul disc cu titlurile „Are You Here To Stay” și „Love And Kisses”, precum și celebrul „If You Cant’t Sing It, You’ll Have to Swing It”.
În scurt timp se dezvoltă ca excelentă cântăreață de Swing, în 1937 revista de jazz „Down Beat” o alege drept cea mai bună cântăreață a anului. După moartea lui Chick Webb în 1939, preia conducerea orchestrei sub numele de „Ella Fitzgerald and Her Famous Orchestra”. După o scurtă căsătorie (1940-1942) cu Benny Kornegay, care va fi anulată, începe o carieră ca solistă și primește angajamente în diverse cluburi de noapte împreună cu orchestrele „Delta Rhythm Boys”, „Ink Spots” și „Mills Brothers”.
În 1945, înregistrează un deosebit succes alături de trompetistul Dizzy Gillespie ca virtuoasă în genul scat (improvizații vocale fără cuvinte) în stilul Bebop. Doi ani mai târziu apare pentru prima dată pe scena teatrului „Carnegie Hall” din New York împreună cu saxofonistul Charlie Parker. Cu ajutorul impresarului Norman Granz începe seria de concerte „Jazz At The Philarmonic”, la care va participa până la desfințarea acestora în 1967. Cântecele interpretate de ea sunt compuse de cei mai cunoscuți compozitori americani, ca George Gershwin (împreună cu orchestra lui Nelson Riddle), Cole Porter, Duke Ellington și înregistrează discuri în albumele „Ella Sings Gershwin” (1950), „The Cole Porter Songbook” (1956), „The Duke Ellington Songbook” (1957), „The Irving Berlin Songbook” (1958). Împreună cu orchestra lui Duke Ellington, întreprinde turnee în Europa și America de Nord. Concertele erau deschise cu celebra compoziție a lui Duke Ellington, Take the „A” Train, Ella Fitzgerald fiind una din rarele interprete vocale ale acestei dificile bucăți muzicale. Legendare au rămas aparițiile ei alături de trompetistul Louis Armstrong în concerte sau în opera „Porgy and Bess” de George Gershwin, în care interpreta cu deosebită sensibilitate faimoasa arie „Summertime”.
Ca actriță și cântăreață a apărut în filmele muzicale „Pete Kelly’s Blues” (1955), „St. Louis Blues” (1958), „Let No Man Write My Epitaph”. A fost căsătorită cu celebrul bassist Ray Brown.
Cariera sa a fost temporar întreruptă în anul 1966 din cauza unei severe afecțiuni oftalmologice – dezlipire de retină. A suferit o intervenție chirurgicală și timp de mai multe luni n-a mai apărut în public. În anii ce au urmat, anii ’70, înregistrează mai multe discuri („Take Love Easy”, 1973 cu Joe Pass, „Ella and Oscar”, 1975 cu Oscar Peterson, „A Classy Pair”, 1979 cu Count Basie). În anul 1992 a susținut ultimul său concert. Apoi starea sănătății sale se deteriorează, fiind diagnosticată cu diabet. Pe acest fond, apar complicații cardio-vasculare. Din cauza unor obstrucții arteriale, un an mai târziu, în 1993, i se amputează ambele gambe. Ella Fitzgerald moare la 15 iunie 1996 în Beverly Hills, California.
Sursa: wikipedia
