Rucsacul, in cea mai simpla forma a sa, este un sac realizat dintr-un material textil ce poate fi transportat pe spate cu ajutorul a doua bretele ce vin trase peste umeri. Totusi, rucsacurile pot veni in diferite forme de la cele de categorie usoara, care nu suporta o greutate mare, pot fi doar cu o singura bretea, la cele de categorie mare, folosite pentru a suporta greutati de peste 10 kilograme, care au si centura in zona soldurilor pentru a dispersa mai mult de 90% din greutate in acea zona, lasand bretelele de la umeri in mare parte doar pentru stabilitatea greutatii. Aceasta metoda imbunatateste potentialul de a purta incarcaturi grele, soldurile fiind mai puternice decat umerii si, totodata, imbunatateste agilitatea si echilibrul, greutatea fiind asezata mai aproape de centrul de greutate al purtatorului.
Numele de rucsac provine de la cuvantul german “rucksack”, acesta fiind folosit mai mult in Regatul Unit si in fortele militare vestice. In germana, “der Rücken” inseamna “spate (ca si parte a corpului” si “Sack” inseamna “sac, geanta”. Cuvantul “rucsac” este inrudit cu “Rygsæk” (daneza), “Ryggsekk” (norvegiana), “Rugzak” (olandeza), “Rugsak” (afrikani) si “Ryggsäck” (suedeza).
In vremurile antice, un tip de rucsac era folosit ca metoda de a transporta vanatul sau alte materiale. In cazul unor przai mai mari, vanatorii dezmembrau prada si distribuiau bucatile animalului intre ei, fiecare impachetandu-le bine si apoi punandu-le intr-un sac pe care il purtau pe spate. Insusi sacul era realizat din blanuri si piei de animal legate intre ele cu intestine animale.
La inceput oamenii au incercat sa faca expeditii bazandu-se pe echipamentul militar vandut la magazinele de surplus militar. Problema era ca echipamentul militar era voluminos si nu avea o forma grosolana, rudimentara. Dick Kelty s-a gandit ca trebuie sa existe o cale mai eficienta pentru a-si transporta echipamentul de expeditie, astfel ca a inceput sa experimenteze. In anul 1951, in timpul unei expeditii prin Muntii Sierra din California, Kelty si prietenul sau Clay Sherman au decis sa schimbe greutatea de pe umeri pe solduri. Pentru a face acest lucru au introdus capetii ambalajului de echipament in buzunarele din spate a pantalonilor si, spre surprinderea lor, au descoperit ca aceasta noua metoda de transportare a fost mult mai confortabila.
Kelty a decis sa continue experimentarea cu noul sau design pana cand a ajuns sa-l perfectioneze. Design-ul original consta in adaugarea unei centuri pentru solduri, dar Kelty a considerat ca poate sa-l imbunatateasca si mai mult. A schimbat placa de lemn originala cu un material mai usor, din aluminiu si a schimbat materialul sacilor cu nylon. Nena, sotia inventatorului, a cusut materialul pentru a se potrivi ramelor. Astfel, Dick Kelty a inceput o afacere casnica, iar in 1952 a vandut 29 de rucsacuri pentru 24 de dolari. Dar imbunatatirile nu s-au oprit acolo, in timp, fiind adaugate o centura pentru talie captusita, bretele pentru umeri si buzunare exterioare cu fermoar.
Vechile rucsacuri erau foarte inalte si groase, de obicei cu rama exerioara, cu mai multe buzunare pentru a putea pune diferite lucruri. La inceput, Kelty a vandut rucsacurile prietenilor sai din Clubul Sierra. Mai tarziu, afacerea lui Kelty a crescut intr-o companie ce valora miliarde de dolari.
In zilele noastre, rucsacul vine in diferite stiluri, fiind creat pentru a se incadra anumitor scopuri. La unele rucsacuri exista optiunea cu o singura bretea sau cu doua bretele, unele au roti, iar majoritatea sunt realizate pentru un confort maxim la transportare. Nu mai sunt la fel de voluminoase sau de lungi precum erau odinioara, dar inca pot face minuni, iar pe viitor ne putem astepta la noi modele de rucsacuri de diferite forme si pentru diferite scopuri, mai bune si mai confortabile.
