De-a lungul istoriei, culoarea neagră a avut dintotdeauna în spate multe semnificații – a fost simbol al puterii, morții, sexualității, dar și al frumuseții. Iar creatorii de modă s-au folosit din plin de oportunitate. Christian Dior spunea că negrul ne „subțiază”, iar Coco Chanel l-a preferat în detrimentul altor nuanțe.

Cristobal Balenciaga (1895 – 1972) a fost designerul celor bogați și al monarhilor (Grace Kelly, Jackie Kennedy sau Audrey Hepburn). Numit drept „maestru” în cercurile înalte ale industriei de lux și cunoscut ca „designerul designerilor”, Balenciaga a schimbat cu totul viziunea asupra acestei culori, până atunci fiind folosită doar la înmormântări, potrivit BBC Culture.

„El a folosit negrul mai mult decât orice alt creator de modă; și l-a folosit într-un mod cu totul diferit”, a spus curatorul expoziției dedicate lui Balenciaga, inaugurate pentru a marca 50 de ani de la moartea designerului.

„Little black dress”, conceptul care a pornit de la farmecul pentru negru

Coco Chanel, o prietenă bună a lui Balenciaga, a fost la rândul ei captivată de negru. Dovadă este micuța rochie, creată în 1920, care a devenit deja faimoasă, dând naștere conceptului denumit la nivel mondial drept „Little back dress”.

„Rochia a fost de fapt ca o pânză care te ajuta să duci la capăt întreaga zi. Dacă îți schimbai accesoriile, rochia ta neagră era perfectă pentru toate ocaziile. Aceasta este o abordare cu totul diferită față de Balenciaga, care folosea negrul ca parte a principală a creației”, a mai spus curatorul.

Însă nu doar Balenciaga a dat dovadă de entuziasm în ce privește negrul. Dolce & Gabbana, Versace și Yohji Yamamoto au avut colecții dedicate în totalitate negrului. La urma urmei, negrul vinde – atât pe podium, cât și în magazine. Iar designerii de tricouri precum Bonfire și Spreadshirt au subliniat că orice altă culoare pălește în fața negrului.

Farmecul acestei culori are legătură, de fapt, cu instinctul de supraviețuire, a explicat scriitorul și criticul John Harvey, autorul cărții „The Story of Black”.

„Celulele din interiorul ochiului trimit semnale electrice atunci când întâlnesc lumină și întuneric. În vremurile străvechi, era important să observăm spațiile întunecate; poate erau periculoase sau poate erau sigure – de exemplu, puteau reprezenta locuri în care să te ascunzi. (…) Ochii noștri văd negrul într-un mod foarte intens. Poate fi o non-culoare dintr-un anumit punct de vedere, dar este, de asemenea, culoarea cea mai puternică”, mai spune scriitorul.

Pe lângă asta, negrul este și extrem de practic. Multe dintre țările islamice folosesc culorile închise în vestimentație. Hainele drapate precum twab (halat până la glezne cu mâneci lungi) sau abaya (rochie lungă pentru femei) creează o convecție termică de aer rece printre straturile materialului de culoare neagră.

De asemenea, negrul are puterea de a intimida. În Rusia secolului XVI, poliția secretă a lui Ivan cel Groaznic era îmbrăcată exclusiv în negru. Iar câteva secole mai târziu, militarii SS, conduși de Heinrich Himmler, purtau tot negru pentru a inspira teama.

Iar subculturile – precum rockerii, punkerii sau adepții curentului goth – au ales, de asemenea, negrul, pentru a-și arăta protestul față de convențiile sociale și pentru a-și exprima vivacitatea.

Însă, dintotdeauna, culoarea aceasta a avut o dualitate. Pe de o parte, negrul denotă clasă, bună stare și distincție, iar pe de altă parte, este simbolul și umilinței, obedienței și dedicării.

Iar diferența dintre cele două stă în materialul din care sunt fabricate țesăturile.