Prea mult am stat în umbra altora. Ne-au luat soarele și l-au transformat in minge de foc. Apoi ne-au ars buzele si ne-au trimis comete in inima. Explozii de trăiri si emoții. Ne-au încins la inceput ca pe o plita ce-si așteaptă carnea frageda. Ne-au intors apoi pe toate părțile si ne-au lasat sa rumenim in așteptări.

Când i-am iubit, ei ne-au intors spatele. Tratându-ne cu indiferenta nedigerata a timpurilor. Timpuri sacre petrecute in blasfemia celorlalți. Ne-au otrăvit Gurile însetate de adevăr si ne-au înțepat sufletul cu mii si mii de ace răzvrătite. Un ser al minciunii pe care ni l-am injectat singuri atunci cand inca mai credeam ca totul va fi bine. Bine pe naiba! Bine le era lor. Atunci cand se unduiau parșiv pe copsele noastre, cand ne serveau din fructe alese, lăsându-ne apoi sa ne înecam cu sâmburii scuipați in agonie.

Citeste mai multe pe:

https://www.facebook.com/alexandruchermeleu