La mulți ani, Slash!

Saul Hudson, cunoscut după porecla Slash, este un muzician și compozitor britanico-american, considerat unul dintre cei mai buni chitariști ai tuturor timpurilor. Slash este cunoscut mai ales ca fost chitarist principal al formației hard rock – Guns N’ Roses, alături de care a obținut un succes mondial la sfârșitul anilor 1980 – începutul anilor 1990. A fost declarat cel de al 8-lea zeu al muzicii rock și a primit numeroase premii și mențiuni, fiind o persoană de seamă a lumii rock n’ roll-ului. Solo-ul său din „November Rain” este clasat pe locul 6 de Guitar World în topul „The 100 Greatest Guitar Solos” din 2008, iar cel din „Sweet Child O’ Mine” pe primul loc pe lista „The 100 Greatest Riffs” din 2004, de către Total Guitar.

Slash s-a născut pe data de 23 iulie 1965 în Hampstead, Londra, Anglia. Mama sa, Ola Hudson, a fost de culoare. Ea a fost designer pentru celebrul muzician David Bowie. Tatăl său, Anthony Hudson a fost un artist, proiectând coperți pentru albume. După despărțirea celor doi părinți, Slash s-a mutat la bunica lui în Los Angeles, Statele Unite ale Americii. El a fost criticat de colegii lui care râdeau pe seama familiei sale. S-a apucat de mania BMX și a început să fie băgat în seamă. La vârsta de 15 ani a primit cadou de la bunica sa o chitară cu o singură coardă. El s-a considerat întotdeauna special, fiind jumatăte de culoare, jumatăte englez.

Prima trupă în care a cântat a fost Tidus Sloan, în 1981. În 1983 formează trupa Road Crew (ca un tribut Motorhead) împreună cu prietenul său din copilărie Steven Adler (cel care i-a dat ideea de a începe să cânte la un instrument). Dă un anunt în ziar că este în căutare de un basist și așa îl cunoaște pe Duff McKagan. Trupa nu are succes, iar Slash începe un nou proiect intitulat Black Sheep.

Între timp, McKagan, proaspăt venit din Seattle și în căutare de trupă pentru a-și îndeplini visul de a deveni celebru, îi cunoște pe Axl Rose și Izzy Stradlin care abia își începuseră trupa Guns N’ Roses alături de Tracii Guns, Rob Gardner și Ole Beich, pe care Duff îl înlocuiește ca basist. Guns și Gardner părăsesc trupa, fiind înlocuiți la ideea basistului de Slash și Steven Adler, foști membrii Black Sheep. Trupa pornește imediat într-un „turneu” al barurilor și cluburilor din L.A. sub numele de „Guns N’ Roses”, cei cinci membri făcând parte din formula de aur. Încă de la început compun hit-urile de bază care sunt și astăzi celebre: Welcome to the Jungle, Sweet Child O’ Mine și Paradise City. Văzând talentul lor, casa de discuri „Geffen” semnează un contract cu trupa. Încă de la început au fost dependenți de droguri și alcool, din această cauză a fost numită ca „Cea Mai Periculoasă Trupă” din acel moment. Lansarea primului album, Appetite for Destruction, a lăsat în urmă trupe importante cum ar fi Metallica și chiar AC/DC, vănzând 28 milioane de copii (18 milioane fiind în SUA). Acesta este desemnat ca fiind cel mai bine vândut album de debut din toate timpurile. Melodia Sweet Child O’ Mine a fost declarată cea mai populară melodie a celor de la GNR. În 1988 lansează albumul GNR Lies care are un profit de 5 milioane de copii. În 1991 lansează două albume: Use Your Illusion I și Use Your Illusion II, cele mai de succes hit-uri fiind: November Rain, care a fost clasată pe locul 6 în Top 100 Greatest Solos, Don’t Cry, și Knockin’ On Heaven’s Door. În același an trupa pleacă într-un turneu de 28 de luni, Use your Illusion, pentru a promova albumele. În 1993, Slash părăsește Guns N’ Roses, fiind urmat imediat de Duff și Matt Sorum, Axl trebuind să caute noi membri pentru trupă.

În anul 1994, Slash fondează trupa Slash’s Snakepit împreună cu Matt Sorum și Gilby Clarke, colegii săi din Guns n’ Roses și cu Mike Inez, basistul trupei Alice in Chains. Solistul Eric Dover de la Jellyfish li se alătură și trupa lansează albumul It’s Five O’Clock Somewhere în februarie 1995. Trupa se destramă în 1996, dar în anul 2000 lansează un nou album, Ain’t Life Grand cu Rod Jackson ca solist, Ryan Roxie chitară, Johnny Griparic bas și Matt Laug tobe. Trupa se desparte pentru totdeauna în 2002.

Până în 2008, Slash a facut parte din trupa Velvet Revolver, alături de doi foști colegi de la Guns N’ Roses, Duff McKagan și Matt Sorum. Împreună cu această trupă, el lansează în 2004 albumul Contraband și în 2007, Libertad. Trupa se desparte în 2008, iar chitaristul alege o carieră solo.

În luna septembrie a anului 2008, Slash începe înregistrarea primului său album solo pe care îl intitulează simplu Slash. Este lansat în aprilie 2010 și se clasează pe locul al treilea în Statele Unite. Pe album apar voci ale unor numeroși muzicieni celebrii, inclusiv Ozzy Osbourne, Fergie (Black Eyed Peas), Adam Levine (Maroon 5), Lemmy Kilmister (Motörhead), Dave Grohl (Foo Fighters), Chris Cornell (Soundgarden) și Iggy Pop. Pentru a promova albumul, Slash începe un turneu alături de Myles Kennedy de la Alter Bridge (care apare deasemenea pe album) ca solist, Bobby Schneck chitară, Todd Kerns bas și Brent Fitz tobe. Cel de-al doilea album solo a fost lansat pe 22 mai 2012. Intitulat Apocalyptic Love și clasat pe locul al doilea în Canadian Albums Chart, materialul a fost realizat de către Slash, Myles Kennedy, Todd Kerns și Brent Fitz, pe scurt Slash featuring Myles Kennedy and The Conspirators. Spre deosebire de albumul anterior ce conținea numeroși soliști, chitaristul l-a ales pe Myles Kennedy ca voce a întregului album.

Slash a cântat alături de Michael Jackson de mai multe ori, ieșind în evidența în melodiile Give In to Me și Black or White de pe albumul „Dangrous” al artistului. El a mai colaborat și cu Lenny Kravitz pentru melodia „Always on the Run” de pe albumul „Mama Said” din 1991. În 1993, Slash a apărut pe albumul Stone Free: A Tribute to Jimi Hendrix, interpretând melodia „I Don’t Live Today” alături de Paul Rodgers și Band of Gypsys.
Chitaristul a întregistrat alături de Alice Cooper melodia „Vengeance is Mine”, cântând ocazional pe scenă alături de acesta.

Slash a contribuit la melodia „Kick It Up a Notch” pentru animația Disney Channel „Phineas and Ferb The Movie: Across the 2nd Dimension”, fiind prezent în videoclipul melodie în varianta animată.

Artistul apare în jocul video „Guitar Hero III: Legends of Rock”, realizat în 2007.

Pe 10 octombrie, Slash s-a căsătorit cu modelul Renée Suran în Marina del Rey, California. Au divorțat în 1997 după cinci ani de mariaj. Slash a luat-o de soție pe Perla Ferrar pe 15 octombrie 2001 în Hawaii. Au împreună doi fii, London Emilio (născut pe August 28, 2002) și Cash Anthony (născut pe June 23, 2004). Familia trăiește în Los Angeles, California.

În 2001, la vârsta de 35 de ani, Slash a fost diagnosticat cu cardiomiopatie, cauzată de ani grei de alcool și droguri. I s-au acordat între șase zile și șase săptămâni de viață, dar a supraviețuit cu ajutorul terapiei fizice și al implantării unui defibrilator cardiac.

În 2005, a fost numit „Best Guitarist” (cel mai bun chitarist) de Esquire. El a fost premiat cu titlul de „Riff Lord” la „Golden Gods Awards” în 2007. În 2008 a fost clasat pe locul 21 de Gigwise pe lista celor mai buni 50 de chitariști ai tuturor timpurilor („The 50 Greatest Guitarists Ever”). Un an mai târziu a obținut locul doi în topul Time, „The 10 Best Electric Guitar Players”. În 2011, Rolling Stone l-a plasat pe Slash pe locul 65 în lista celor mai buni chitariști ai tuturor timpurilor („The 100 Greatest Guitarists of All Time”).

În 2007, Slash a fost onorat cu o stea pe „Rock Walk of Fame”, alături de nume precum Jimmy Page, Eddie Van Halen și Jimi Hendrix.

În 2012, Slash a fost inclus în „Rock and Roll Hall of Fame” ca membru al formulei de aur a formației Guns N’ Roses. La ceremonie a interpretat alături de membrii trupei Duff McKagan, Steven Adler, Matt Sorum și Gilby Clarke trei melodii, „Paradise City”, „Sweet Child o’ Mine” și „Mr. Brownstone”, avându-l ca solist pe Myles Kennedy deoarece Axl Rose nu a fost prezent. În luna iulie a aceluiași an, chitaristul a primit o stea pe „Hollywood Walk of Fame”, chiar în fața Hard Rock Cafe de pe Hollywood Boulevard.

În 2004, intro-ul melodiei „Sweet Child o’ Mine” a fost votat pe primul loc al clasamentului Total Guitar „The 100 Greatest Riffs”; pe listă s-au regasit și alte riff-uri ale chiatristului: „Out ta Get Me” (locul 51), „Welcome to the Jungle” (locul 21), și „Paradise City” (locul 19). Doi ani mai târziu, solo-ul său din „Paradise City” a fost votat pe locul trei în topul Total Guitar „The 100 Hottest Guitar Solos”; solo-urile melodiilor „Sweet Child o’ Mine” și „November Rain” au ocupat locurile 30, respectiv 82. În 2008, Guitar World a plasat solo-ul lui Slash din „November Rain” pe locul 6 pe lista „The 100 Greatest Guitar Solos”, cel din „Sweet Child o’ Mine” ocupând locul 37. În 2010, fanii revistei Total Guitar au votat riff-ul melodiei formației Velvet Revolver, „Slither”, pe locul al doilea în clasamentul „The 50 Greatest Riffs of the Decade”, iar cel al melodiei „By the Sword” (de pe primul album solo al chitaristului) pe locul 22.

La mulți ani, Martin Lee Gore!

Martin Lee Gore s-a nascut la 23 Iulie 1961 in Dagenham, Essex. Tot acolo a si copilarit. Mai tarziu, parintii lui s-au mutat in Basildon pentru a gasi de lucru. Pe cand era copil, Martin era genul timid, cu putini prieteni si isi petrecea cea mai mare parte a timpului stand singur in camera lui si citind. Domeniile care il interesau cel mai mult erau limbile straine si muzica. „Pe cand aveam 10 ani am descoperit niste discuri vechi, cu single-uri rock’n’roll, care apartineau mamei mele, piese ale lui Elvis, Chuck Berry, Del Shannon si le’am ascultat de nenumarate ori. Atunci mi-am dat seama ca era singurul domeniu care ma pasiona cu adevarat. Atunci a inceput totul.”, marturisea Gore intr-un interviu. La 13 ani proaspatul fan rock a primit cadou o chitara. Martin s-a dovedit a fi un copil foarte talentat si a invatat repede sa cante petrecandu-si majoritatea noptilor exersand. Martin n-a prea iesit cu prietenii si nici nu obisnuia sa bea pana pe la varsta de 18 ani.

El a urmat cursurile liceului St. Nicholas unde a jucat in echipa de cricket a scolii. Rezultatele cele mai bune le-a avut la franceza si germana. Martin s-a imprietenit in liceu cu o colega, Anne Swindell, care fusese mai inainte prietena cu colegul sau… Andrew Fletcher. In 1979, el a terminat liceul si s-a angajat la banca Natwest’s Clearing Bank din Londra unde a lucrat un an si jumatate. Pana la aceasta data el avusese deja o experienta in lumea muzicii in duo’ul „Norman and The Worms” impreuna cu colegul sau de scoala Philip Burdett. In 1980, el a parasit aceasta trupa si s-a alaturat lui Vince Clarke si lui Andrew Fletcher in formatia lor care se chema „Composition Of Sound”. Atunci si-a cumparat si primul sau sintetizator: un Yamaha 5. Concomitent el a intrat intr-un alt grup local, „The French Look”, unde a cantat la sintetizator dar acest proiect a esuat repede. In acelasi an, David Gahan s-a alaturat formatiei „Composition Of Sound” iar ei si-au schimbat numele in Depeche Mode. In 1981, sprijiniti de Daniel Miller, au scos primul lor album: „Speak And Spell”. Acest album era in cea mai mare parte opera lui Vince Clarke care era liderul formatiei la acea vreme. Doar doua piese de pe „Speak And Spell” au fost scrise de Martin: „Tora ! Tora ! Tora !” si „Big Muff” (o melodie instrumentala). Tot pe „Speak And Spell” Martin a interpretat piesa „Any Second Now (Voices)”. La sfarsitul anului 1981, poate coplesit de succesul neasteptat, Vince Clarke a plecat si Martin a devenit compozitorul formatiei Depeche Mode. In Septembrie 1982, ei au lansat cel de-al doilea album, „A Broken Frame”, compus in intregime de Martin. „A Broken Frame” are 2 melodii: „See You” si „A Photograph Of You” pe care Martin le-a compus in adolescenta. In August 1983, a iesit pe piata albumul „Construction Time Again”, pe care Martin canta melodia „Pipeline”.

Acest cantec este probabil cel mai experimental de pe album si marcheaza o turnura importanta in „sound-ul” Depeche Mode. „Construction Time Again” a fost mixat in studiourile Hansa din Berlinul de Vest. In acest timp, Martin care se despartise de Anne Swindell, a inceput o noua relatie cu o berlineza, Christina, alaturi de care a inceput o viata noua in orasul (Berlinul de Vest) care il va influenta foarte mult (baruri, vestimentatie, etc.). In 1984, Martin compune albumul „Some Great Reward” numai in Berlinul de Vest. Melodiile de pe acest album sunt influentate de noua lui relatie cu Christina. Pe acest album Martin canta „It Doesn’t Matter” si „Somebody”. Pentru a-si crea un mediu artistic cat mai propice interpretarii, el a inregistrat „Somebody” stand dezbracat in sudio ! In 1986, Depeche Mode lanseaza albumul lor „dark” „Black Celebration”, inregistrarile fiind facute in Berlinul de Vest si Londra. „Black Celebration” este albumul pe care Martin canta cele mai multe melodii: „A Question Of Lust”, „Sometimes”, „It Doesn’t Matter Two” si „World Full Of Nothing”. Anul urmator, pe albumul „Music For The Masses”, Martin canta melodiile „The Things You Said” si „I Want You Now”. Acest album a fost partial inregistrat in Paris. Tot in Paris, dupa despartirea de Christina, Martin intalneste o americana, pe nume Suzanne Boisvert, care ii va deveni ulterior sotie. In timpul uriasului turneu care a urmat lansarii albumului „Music For The Masses”, Martin canta „Never Turn Your Back On Mother Earth”, un cover dupa Sparks care va aparea apoi pe albumul lui solo din June 1989. Acest album, numit „Counterfeit”, este unul alcatuit numai din cover-uri.

In 1989, Depeche Mode incepe inregistrarile la albumul „Violator” pe care Martin canta „Sweetest Perfection” si „Blue Dress”. Interesant este faptul ca, pentru „Violator”, fata de celelalte albume, Martin a venit in fata celorlalti membri ai formatiei cu demo-urile melodiilor nefinisate in scopul de a-i lasa pe acestia sa contribuie si ei la procesul de creatie. In 1991, Depeche Mode a contribuit la soundtrack-ul filmului lui Wim Wenders, „Until The End Of The World”, cu melodia „Death’s Door” interpretata de Martin. Tot in acest an, Martin a primit premiul Asociatiei Americane a Compozitorilor, Autorilor si Caselor de Discuri pentru melodiile „Enjoy The Silence” si „Policy Of Truth”. In acelasi an, 1991, pe 6 Iunie, lui Martin i se naste prima fiica, Viva Lee. Pentru el, acest an, este ocazia de a-si reincarca „bateriile artistice”: „N-am mai compus deoarece ma simteam complet epuizat si gol pe dinauntru. Nu mai aveam nici o idee. M-am gindit mult daca n-ar trebui sa fac un album solo, dar tot atunci prietena mea a ramas insarcinata si n-am mai putut sa ma gandesc la nimic altceva decat la viitorul meu copil. Pana la urma, cred ca numai fiica mea mi-a redat inspiratia. Cand vezi cum se naste si creste un copil este minunat si te impresioneaza profund”, spunea el intr-un interviu.

La inceputul anului 1992, Depeche Mode s-au mutat toti intr-o vila din Madrid pentru a inregistra albumul „Songs Of Faith And Devotion”. Pe acest album, lansat in Martie 1993, Martin interpreteaza melodiile „Judas” si „One Caress”. Aceasta din urma a fost inregistrata in studiourile Olympic. La inceputul lui May 1993, Martin si colegii lui au inceput cel mai lung, mai mare si mai obositor turneu: „Devotional Tour”. La sfarsitul lui Noiembrie prima „victima” a acestui „Devotional Tour” este Martin care sufera o cadere nervoasa datorita stresului si a abuzului de alcool. Dupa acest turneu urias, pe 27 August 1994, Martin se insoara cu Suzanne. In 1995, Martin contribuie la albumul „Tower Of Song: The Songs Of Leonard Cohen” cu un cover dupa melodia „Coming Back To You”. Tot in 1995, in Iulie, Martin devine tata pentru a doua oara. In 1996, incep inregistrarile la albumul „Ultra” in New York dar fara Alan Wilder care intre timp parasise formatia.

In timpul acestor inregistrari Martin a crezut ca nu vor mai termina niciodata acest album datorita problemelor pe care Dave Gahan le avea cu drogurile. „Incepusem sa ma gandesc sa termin acest album ca pe un proiect solo, ceea ce nu prea era adecvat pentru melodiile respective”, a marturisit el atunci presei. La sfarsitul lui Mai 1996, Martin a auzit ca Dave a luat o supradoza: „Atunci am crezut ca se sfarsise cu Depeche Mode”, s-a confesat el unui prieten. Cu toate acestea, Dave a reusit sa scape de problemele sale iar ei au finalizat albumul „Ultra”, pe care multi il considera ca fiind cel mai reusit album al lor, in Aprilie 1997. Martin comenteaza despre „Ultra”: „Cred ca e diferit mult fata de ultimul nostru album (n.a.: „S.O.F.A.D.”) si probabil ca ar fi fost mai logic sa urmeze lui „Violator”. Pentru mine, ultimul nostru album (n.a.: „S.O.F.A.D.”) a fost ca o evadare, un LP pseudo-rock. Acesta (n.a.: „Ultra”) are un background electronic puternic si semnifica o intoarcere la originile noastre synth-pop”. Pe albumul „Ultra”, Martin interpreteaza melodiile „Home” si „The Bottom Line”. Dupa lansarea albumului „The Singles ’86>’98”, in Septembrie 1998, Martin pleaca cu Depeche Mode intr-un turneu de 4 luni, intitulat „The Singles Tour”, turneu in care nu se mai atinge de alcool, lucru care nu i se mai intamplase de ani buni. Pe 27 Mai 1999, Martin este premiat de Academia Britanica a Compozitorilor cu premiul „International Achievement”. Acest premiu i-a fost inmanat de catre bunul sau prieten Daniel Miller, care, cu aceasta ocazie, a facut si o prezentare a muncii de compozitor de 20 de ani a lui Martin la Depeche Mode.

In Octmbrie 1999, Martin care planificase sa scrie melodii in Ianuarie 2000 pentru un nou album, nu realizase inca nimic. Tocmai de aceea el i-a rugat pe Gareth Jones (producatorul si inginerul de sunet al formatiei) si Paul Freegard (programatorul formatiei) sa-l ajute. Impreuna s-au inchis in casa lui Martin transformata in studio de inregistrari. In Iunie 2000, Depeche Mode s-au reintors in studiouri pentru a inregistra noul lor album „Exciter”, mai intai la Londra si apoi la New York si la Santa Barbara unde Martin tocmai cumparase o casa. Acest album, „Exciter”, al zecelea ca numar realizat de ei in studiouri, a fost lansat in Mai 2001 si e mult mai „electronic” decat cele doua dinaintea lui. Pe albumul „Exciter” Martin interpreteaza melodiile „Breathe” si „Comatose”. A urmat un turneu mondial, denumit „The Exciter Tour”, in care Gore a cantat nu mai putin de 11 melodii diferite toate in variante acustice. In Martie 2002, Martin a inceput munca la un nou proiect solo, „Counterfeit2”, de cover-uri impreuna cu Paul Freegard si Andrew Phillpott. Ca si primul „Counterfeit” realizat in 1989, „Counterfeit2” este o colectie foarte diversa si pasionanta de cantece lansate pentru prima data de artisti ca Lou Reed, Iggy Pop, Nick Cave And The Bad Seeds, Kurt Weill, John Lennon, Brian Eno sau David Essex, piese pe care Martin Gore le-a prelucrat intr-un stil radical. Inregistrand de-a lungul a 18 luni in studioul de acasa, el a reinventat cantece care l-au impresionat pe parcursul anilor. „Am vrut sa reinterpretez aceste melodii din perspectiva fanului”, a declarat Martin.

Sursa: Wikipedia