La Mulţi Ani, Sting!

Gordon Matthew Thomas Sumner, CBE (n. 2 octombrie 1951), cunoscut sub numele de scenă ca Sting, este un muzician englez din Wallsend, Newcastle-upon-Tyne. Înaintea carierei remarcabile de artist solo, a fost liderul vocal, principal compozitor şi basist al trupei rock The Police din anii 1970–1980. Ca muzician solo şi ca membru al trupei The Police, Sting a vândut peste 105 milioane de înregistrări, şi a fost distins cu şaisprezece premii Grammy.

Sumner s-a născut în Wallsend lânga Newcastle-upon-Tyne în nordul Angliei, fiu al Audrey Cowell şi al soţului ei Ernest Sumner. Este cel mai învârstǎ din cei patru copii, având un frate Philip, şi două surori Angela şi Anita. Tatāl sau era patronul unei lăptării, iar de când era copil îl asista des dis-de dimineaţă să livreze laptele. Sumner a fost crescut în biserica Romano-Catolică bunicii sale care era o moştenire parintească, fiind o familie irlandeză.

El a terminat liceul St. Cuthbert’s Grammar School în Newcastle upon Tyne si apoi University of Warwick în Coventry din care pleacă după un semestru. În acest timp, el umbla adesea în cluburi precum Club-A-Go-Go. Aici el ii urmărea pe Jack Bruce and Jimi Hendrix iar mai târziu a fost influenţat de muzică. După munca sa de sofer de autobuz, muncitor în construcţie şi ofiţer de taxā, participa la Northern Counties Teachers’ Training College, unde mai târziu va face parte din Northumbria University, din 1971 pânǎ în 1974. Atunci devine profesor la St. Paul’s First School în Cramlington timp de doi ani.

De la o vârstä fragedä Sumner voia sǎ fie muzician. Primul sǎu aranjament muzical a fost oriunde ar fi primit o slujbǎ, interpretând cântece dupǎ amiaza, în weekend, în timpul vacanţei de la colegiu şi la predare. El interpreta cu formaţii locale de jazz precum Phoenix Jazzmen, the Newcastle Big Band, şi Last Exit.

Sting afirmă că şi-a primit porecla decând era cu formaţia Phoenix Jazzmen. Într-un concert purtase un pluover cu dungi negre şi galbene, iar leader-ul formaţiei Gordon Solomon observase că arata precum o albină. Şi a primit numele de scenă „Sting” („înţepătură”). Foloseşte porecla pretutindeni, cu excepţia documentelor oficiale. La o conferinţă de presă filmată în filmul Bring On The Night a spus în glumă „Copiii mei îmi spun Sting, mama mea îmi spune Sting, dar cine este acest personaj Gordon ?”

În ianuarie 1977, Sting se mutase de la Newcastle la Londra, şi imediat după s-a alaturat lui Stewart Copeland şi Henry Padovani (mai târziu fiind inlocuit de Andy Summers) înfiinţând formaţia The Police. Între anii 1978 şi 1983, cinci albume au ajuns în top şi au câştigat şase premii Grammy Awards.

Deşi muzica lor era iniţial punk inspirat, The Police imediat au schimbat genul în reggae-tinged rock şi minimalist pop. Ultimul lor album, Synchronicity, care include cel mai cunoscut cântec al lor, Every Breath You Take, a fost lansat in 1983.

Deşi nu s-au destrămat oficial după ultimul lor album, formaţia a decis a lucreze la proiecte solo. Pe când anii treceau, membrii formaţiei, in special Sting, au negat posibilitatea unei reformări. Dar în 2007, formaţia s-a reformat anunţând tot odată un turneu global.

Sursa: wikipedia

La Mulţi Ani, Adrian Daminescu!

“Avea doar sase ani. In timpul spectacolului “Vaduva vesela”, cand nici nu incepuse bine actul doi , micutul Adrian se desprinde de matusa lui, Medi, cu care statea in primul rand si se indreapta catre scarile laterale din stanga scenei, unde incepe cu ochii inchisi sa dirijeze concomitent cu tatal sau. Din mana in mana, tatal ii trimite un varf de bagheta pe care el o primeste generos, multumind frumos, aplecandu-se usor cu bagheta la inima si continund sa dirijeze. Privirile solistilor si membrilor orchestrei se indreaptara asupra lui. Ca prin minune copilul preia conducerea muzicala dirijand din memorie partitura dificila, dand intrarile solistilor, corului si orchestrei cu mare precizie. Publicul era atent decat la el. Tatal isi diminueaza miscarile, evidentiindu-l pe pustiul blond cu breton, incruntat si cu o mina grava, care a incheia actul identic cu tatal sau… Dupa cateva momente de liniste, urma o explozie de aplauze ce au durat aproape toata pauza.Tatal isi reazeama cotul de marginea fosei, contempla cu un zambet modest si parca obosit, insa tare mandru de progenitura sa. Publicul e in picioare… Cortina nu a mai cazut dupa acel act, iar solistii, corul si orchestra sunt cu ochii in lacrimi si aplauda. Micutul Adrian, cu bagheta la inima se apleaca si multumeste publicului in extaz… A doua zi, tatal a fost chemat la director… Pe o perioada nelimitata, copilul nu mai avea voie sa intre in teatru. Tatal lui Adrian, cu vocea tremuranda, isi anunta copilul in legatura cu restrictia respectiva. Era prea mic ca sa inteleaga, iar nedumerirea lui era exprimata intr-o singura propozitie: Tati…nu am fost cuminte?

In dupa amiaza zilei de 2 octombrie 1956 la Timisoara, se nastea al doilea copil al al cuplului Constantin si Aznif-Elisabeta Daminescu, din doi titani ai scenei de opera: tatal Constantin Daminescu cunoscut compozitor si dirijor si mama Aznif Elisabeta Daminescu nascuta Ekmekgian –indragita soprana a scenei lirice din acea perioada. Produsul nu putea fi decat unul tot musical.

Venit pe lume ca un balsam menit sa aline suferinta pricinuita de pierderea prematura a primului nascut al familiei Daminescu (o superba fetita care pleca in lumea astrelor la numai sase luni, in urma unei raceli banale), Adrian creste alaturi de parintii sai in Constanta- unde tatal fusese mutat de la pupitrul Orchestrei Operei din Timisoara in anul 1955 la Constanta , unde fondeaza Teatrul de Opera , alcatuind o orchestra grandioasa. Cativa ani mai tarziu infiinteaza si orchestra de mandoline a Clubului “Igiena”,iar in 1968 Filarmonica “Marea Neagra”-fenomenala orchestra de 140 de membri, cu care castiga in tara si in strainatate cele mai mari premii internationale. In 1964, il aduce de la Bucuresti pe marele coregraf Oleg Danovski, amandoi punand in scena cu mare succes“Lacul Lebedelor” si “Spargatorul de nuci”, lucrari muzicale pentru orchestra si balet ale marelui compositor Pyotr Ilych Tchaikovsky.

Tot la initiativa sa, prin anii ’60, se construieste teatrul de vara din Mamaia, unde turistii germani, preponderenti in acea perioada pe litoralul romanesc, puteau viziona operete vieneze ale indragitului compozitor Iohann Strauss: “Voievodul Tiganilor” [Der Zigeunerbaron], ”O noapte in Venetia” [Eine Nacht in Venedig], ”Sange Vienez” [Wiener blut], ”Liliacul “ [Die Fledermaus] si altele, toate in limba germana. Ideea tatalui lui Adrian a prins atat de bine incat erau multi turisti germani si austrieci care reveneau in fiecare an pentru ca, spuneau ei, se simteau ca acasa. Nu mica le era surpriza cand dupa spectacole, dorind sa intre in legatura cu maestrul Daminescu , acesta sa li se adresa intr-o germana perfecta si asa in cativa ani toti solistii operei ajunsesera sa vorbeasca limba foarte bine.

In 1968 infiinteaza si o orchestra de fanfara care polariza publicul inainte de inceperea spectacolelor, in fata teatrelor de vara de pe litoral. Dirijor de mare valoare, compositor, regizor, corepetitor Constantin Daminescu, este Ctitorului de drept al Operei din Constanta, insa dupa disparitia sa, prin ignoranţa posteritatii si a lipsei de respect, Opera constanteana inca nu-i poarta numele, fiindca total pe nedrept, ea se numeste “Oleg Danovski”. Doar pe una din salile ascunse de ochii lumii, e o placuta, si aia murdara de var si ciment, pe care scrie marunt :”Sala de repetitii – Constantin Daminescu”.
Mama Aznif Elisabeta era de origine armeana, numele de scena fiind Magdalena Daminescu. In 1955 obtine in Italia premiul pentru cea mai buna Tosca (Puccini). Interpreteaza de-a lungul anilor zeci de roluri, cele mai multe sub bagheta sotului si sub privirea atenta (din culise sau din fosa) a fiului.

La numai patru ani, tatal sau ii cumpara o vioara – prima jucarie serioasa. Dar se pare ca numai acesta jucarie nu i-a fost de ajuns. Drept pentru care atentia lui a fost indreptata spre pian. Studiaza pianul pana la 12 ani, cand urmatorul instrument abordat a fost violoncelul pentru un parcurs de 16 ani.

Termina gimnaziul in cadrul Liceului de muzica din Constanta. Vacantele si le petrece la Timisoara la bunicii si matusile din partea tatalui (bunicul de origine germana si bunica de origine ceha) si la Bucuresti la bunicii materni de origine armeana. Cele trei influente ale arborelui sau genealogic, bine conturate in pamantul romanesc, aveau sa-l modeleze pe tanarul Daminescu si sa-i influenteze viata artistica, personala, culinara si nu numai.
Este atras ca de un magnet de locuri cat mai tainice si pline de farmec de pe malul ghiolului din Mamaia, fiind contaminat cu virusul pescuitului , boala de care sufera si azi.

La varsta de 9 ani participa la emisiunea „Dialog la distanta” realizata de Adrian Paunescu, unde interpreteaza cu mare succes cantoneta italiana „Mama” . La varsta de 10 ani, incepe sa gateasca alaturi de mama sa, care era si o desavarsita artista culinara.

Se inscrie la Liceul de muzica din Timisoara, in anul 1970 la sugestia tatalui sau, care avea mare incredere in sistemul educational din aceea zona a tarii.

In 1972, debuteaza ca violoncellist, percutionist si voce in grupul „Promuzica” alaturi de Ilie Stepan, Perin Boyan, Erly Krauser si altii.

In toamna anului 1974, pleaca din Promuzica si infiinteaza impreuna cu Octavian Peagu propriul sau grup de Folk Progresiv „Helicoidal” din care mai faceau parte Tavi Stefanescu, Puiu Popa, Adina Valcea si Dana Popa.
Concomitent, in vacante tanarul violoncelist evolua in fosa, sub bagheta tatalui sau atacand partituri cu un grad de dificultate egal cu al primului sau profesor atat de drag, Constantin Dorneanu.

La festivalul “Primavara baladelor “ din 1975 de la Bucuresti, grupul sau castiga sufragiile publicului si comisiei conduse de Adrian Paunescu, obtinand Premiul de Popularitate si de cel mai bun grup al festivalului. Dupa premiera, compozitorul George Zbarcea il intreba: Din punct de vedere anatomic, nu inteleg de unde scoti sunetele astea??? tanarul avand in acea vreme 56 Kg. Cuvintele acestea au constituit prima usa deschisa prin care Adrian a patruns in lumea interpretilor vocali.
Intre 1975-1977, ultimii doi ani de liceu, studiaza cu profesoara Georgeta Stoleriu, canto in capitala la Dinu Lipatti. In acelasi an, toamna, este admis la Conservatorul Ciprian Porumbescu student la sectia canto, avand profesori pe Ion Stoian, Georgeta Stoleriu si mai tarziu Ion Pop.

In acelasi an 1977, dupa bacalaureat, si-a facut debutul scenic la Opera din Constanta, sub bagheta tatalui, in spectacolele estivale interpretand rolul Eisenstein din Liliacul si Papacoda din O noapte in Venetia, ambele in limba germana.
In Conservator pune bazele formatiei Basorelief impreuna cu Mircea si Adrian Romcescu, iar in 1980 infiinteaza grupul Rock Blitz. Se pare ca tanarul muzician era atras de toate genurile de muzica de calitate iar interpretarea sa, pe masura.

In 1983, grupul se destrama si Adrian devine solistul trupei Columna alaturi de: Adrian Albulescu (Chitu) – chitara, Constantin Raducu (Costel) – tobe, Tolea – clape , Idu Barbu -clape, Anton Hasiasi – bas, in acea perioada trupa de varf in hard rock-ul autohton, ca si formatia Iris – longeviva pana astazi. Pana in 1990 ramane solistul trupei Columna.
In urma unui atac cerebral In anul 1987 maestrul Constantin Daminescu, inceteaza din viata. Venise in vizita la Timisoara pentru a-si vizita surorile.

Neconditionat, participa la evenimentele din decembrie 1989, fara sa faca nici o cerere pentru obtinerea titlului de revolutionar. Considera de datoria oricarui roman sa-si puna viata in slujba tarii sale in momente de cumpana. Si cat de tare s-a inselat….

Pleaca la Londra in 14 februarie 1990 si in acelasi an, se casatoreste cu frumoasa Francis Suzane Wocker, fiica ducelui de Essex, in 30 iunie. Participa in Anglia, in aceea perioada fierbinte la emisiuni tv care priveau Romania si evenimentele recent petrecute. Mineriada din 13-15 iunie 1990, determina invitarea lui Adrian la emisiunea ,,Gloria Hannifood ‘’ de la BBC1. Puternic afectat de evenimentele anului, indurerat de conflictele politice si sociale nemeritate de tara sa , compune ca un vizionar, melodia Romania atat de valabila si azi, inregistrarile fiind facute in studiourile lui Peter Wilson.

Piesa Romania devine cel mai apreciat hit romanesc al diasporei din toata lumea. Se apleaca spre compozitie si desavarseste primul sau album (1995) intitulat Bucati din mine, care cuprinde starea de spirit generala a poporului sau. In 1992, revine in tara in urma divortului de Francis.

In urma unei legaturi , in decembrie 1997 se naste fiica sa Ana Elisabeta. Mama lui Adrian nu a reusit sa-si tina nepoata in brate, desi si-a dorit, pentru ca stelele au fost mult mai grabite sa o cheme la ele (mai 1997).

Compune muzica de film din a doua parte a anilor 1990. Se pare ca in urma acestei tragedii, a legaturii mai mult decat speciale cu mama sa si lipsit de prezenta si dragostea fiicel sale, dezamagit de directia in care se indrepta cultura romaneasca, Adrian se retrage in studioul sau dedicandu-se compozitiei, cu precadere muzica de film.

Compune Intoarcerea printului dragon, coloane sonore pentru diverse case de film din strainatate, lasand in planul doi cariera de solist. Creatia acelei perioade este radiografia exacta a starilor lui Adrian, de incrancenare, furie, neliniste, dezamagire, desnadejde, resentimentele regasindu-se des in pasajele sale musicale.

Anul 2005 a reprezentat anul de cotitura, in viata privata aparand Dana, care i-a fost mama, sora si in egala masura sotie.A preluat franele problematicii cotidiene, lasandu-I lui Adrian dreptul la creatie.Din acel moment Daminescu s-a intors la viata artistica, la scena, emisiuni televizate spectacole, evenimente care pentru el au reprezentat o a doua nastere. Ultimii ani au fost creativi, scotand in evidenta un talent didactic nativ-pregatirea unui grup de copii talentati, pe care astazi ii promoveaza in media.

Sursa: adriandaminescu.com