Mai putin celebru decat Cognacul, Armagnacul cunoaste o notorietate in crestere in Europa si America de Nord. Taria sa alcoolica mai mare il face preferat in fata altor bauturi. Clipul subliniaza diferentele si asemanarile intre cele doua bauturi fine franceze, inrudite, cu o lunga traditie.

Cu mult înainte de secolul al XVI-lea, vinul era un produs popular tranzacţionat în regiunea europeană. La începutul secolului al XVI-lea, un comerciant olandez a inventat modul de a livra mai mult vin în spaţiul limitat de marfă, prin eliminarea apei din vin.

El adăuga apa înapoi în vinul concentrat în portul de destinaţie din Olanda. Ei au numit-o „bradwijn”, adică „vin ars”, şi mai târziu a devenit „brandy”.

Cognac, un brandy care vine din regiunea din sud-vestul Franţa de unde şi-a luat şi numele, este un ingredient esenţial în cocktail-urile clasice, cum ar fi Sazerac sau Vieux Carré, şi, în plus, este cu siguranţă reprezentantul pentru categoria brandy în ansamblu. Omologul său mai puţin cunoscut, Armagnac, se ascunde în umbra lui Cognac, deşi ambele merită atenţie acum mai mult ca niciodată.

Aşadar, care este diferenţa dintre Armagnac şi Cognac? În primul rând, să începem cu ceea ce este evident: în timp ce ambele sunt sunt un tip de brandy francez produs din struguri albi de vin, cele două regiuni geografice respective (fiecare cu setul propriu de reglementări privind denumirile) sunt distincţia principală.

Armagnac precedă Cognac-ul cu câteva secole. De fapt, se spune că este primul brandy al Franţei.

Armagnac-ul trebuie să fie distilat o singură dată, având un conţinut de alcool mai mic decât Cognac-ul, care este dublu distilat.

Cognac-ul trebuie îmbătrânit pentru cel puţin doi ani pentru a fi considerat Cognac. Regiunea Armagnac nu impune din punct de vedere tehnic o lege minimă de îmbătrânire, dar brandy-ul trebuie să aibă vârsta de cel puţin un an pentru a fi etichetat „VS” (Very Special – foarte special) primul nivel de calitate.

Potrivit lui Hervé Bache-Gabrielsen, preşedinte al Casei de Cognac Bache-Gabrielsen, Armagnac-urile tind să aibă arome puternice, rustice, generoase şi robuste, în timp ce Cognac-urile se exprimă cu mai multă delicateţe şi rafinament, cu note florale care durează mai mult timp. „Dacă ar fi trebuit să comparăm cele două cu sportul, aş spune că Armagnac se sprijină mai mult pe o putere frontală a jucătorului de rugby, cu mişcări scurte şi decisive şi Cognacul ca un jucător de golf – fineţe, precizie, lungime şi timp”, a spus Bache-Gabrielsen. „Ambele sunt delicioase, este doar o chestiune de gust personal”.