Cum ar fi daca am înlocui, măcar pentru o zi sau pentru o clipa expresia „Te rog frumos” cu „Te iubesc frumos!”? Pentru o frântură de gând sa ii spui celui de langa tine aceste cuvinte pline de tu si el. Pline de trupurile voastre îmbrățișate atunci cand toti ceilalți isi îndepărtează mâinile, pline de glasul vostru tandru atunci cand toti ceilalți se pierd tăcuți in propriile umbre.

Te iubesc frumos sa ma lasi in sufletul si inima ta. Promit sa le ocrotesc asa cum o mama isi ocrotește pruncul nou născut la sânul ei de femeie.

Te iubesc frumos sa ma ierți pentru toate clipele aruncate in focul ignorantei atunci cand am fost prea slab sa fac ceea ce simt.

Te iubesc frumos sa ma asculti atunci cand iti șoptesc cât te iubesc si sa ma citești atunci cand gasesc bucăți din tine in fiecare rând pe care il Aștern in cartea noastră.

Te iubesc frumos sa rămâi langa trupul meu gol si tremurând a tine asa cum degetele tremura in umbra unui frig prea aspru.

Te iubesc frumos sa iti închizi ochii si sa ii lasi mereu inchisi doar pentru a-ti imagina atingerea ce a născut atâtea reacții in corpul meu de barbat care iubeste. Un trup de barbat care iubeste un trup de femeie si o inima ce o imbratiseaza pe alta. Un suflet încins de cei mai puternici aburi proveniți din vulcanul de emoții si trairi ce il stârnești in noi.

Te iubesc frumos sa fii tu, chiar si in cele mai întunecate zile, asa cum florile isi pastreaza culorile intacte la căpătâiul Nopților albastru de negre iar frunzele picate in agonia vântului pastreaza Viata in membrana celulelor infinit de multe.

Te iubesc frumos sa citești aceste randuri si sa le ascunzi in minte. Sa le recitești si sa le ascunzi in inima dar niciodata departe de mine sau de noi.

Acum poti reveni si poti spune din nou „Te rog frumos”.

Dar cât de divin suna „Te iubesc frumos” …🙂

Citeste mai multe pe:

https://www.facebook.com/alexandruchermeleu