Suntem mereu grăbiți. Răspundem la telefon din mers. Ne oprim pentru a ne lega șireturile vieții iar mai apoi pășim in agitație. In agitația simțurilor. Uneori suntem niște sclavi. Dar fără stapân. Ne biciuim singuri si ne oblojim rănile cu virtutea unui doctor de suflete. Prea multe pansamente mototolite si aruncate. Pansamente supurand in amintiri. Pansamente de minți aruncate amețitor in inimă.
Cand mai avem timp de oameni dragi si buni? Cand mai avem timp de săruturi dezlegate in doi? Cand mai avem timp si pentru noi? Cand mai avem timp si pentru Dumnezeu? Căci timpul Lui e întotdeauna si al nostru. De multe ori, Dumnezeu rămâne fara timp, doar pentru a ne mai adauga noua, clipe in tropotul zilelor.
Tu cand ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Cand i-ai mulțumit pentru ceea ce ai? Căci alții n-au nimic si tot ii spun un noapte buna… in genunchi.
Tu cand ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Căci multe lacrimi ti-au fost șterse atunci când cel de lângă tine te-ar fi înecat in ele.
Cand ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Suntem ca niste faramituri de pâine, presărate peste masa anilor. Un ospăț atât de gras pentru păsările egoului. S-ar înfrupta din noi asa cum valurile musca din nisipul timpurilor.
Tu cand ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Astăzi e timp si pentru îngeri, nu numai pentru demoni. E timpul sa ii invitam in oraș. Sa alergam cu ei de braț si sa radem in hohote de dracii din trecut. Sa-i invitam in casa si mai apoi in suflet.
Tu cand ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Căci El iti vorbește zi de zi, neîncetat. Chiar daca tu nu vrei sa Il asculți.
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu
