Peste vreo câţiva ani, discutiile noastre pe tema „unde mergem in concediu anul asta” ar putea suna mai… bogat decat acum. Variantelor clasice – la mare, la munte – li se va adauga optiunea unei excursii in spatiu. Mai exotic de atat nici ca se poate!

Ca sa va dati seama de viteza cu care progresam: in urma cu un veac, bucurestenii descopereau excursiile de agrement pe calea ferata, pana la Sinaia, acele plimbari descrise de Caragiale, cu trenuri zise „de placere”, care circulau duminica, la tarife mult reduse fata de cele din zilele de lucru. Iar acum, dupa numai o suta si ceva de ani (orice ati zice, e putin, la scara istoriei!), excursiile de placere nu mai au loc spre Sinaia, ci in spatiu, la sute de kilometri deasupra Sinaiei!

Da, turismul spatial exista deja, iar noi suntem norocosii martori ai nasterii lui. Poate unii dintre noi vor fi indeajuns de norocosi pentru a-i fi si beneficiari.

Visul exista de mult, dar modalitati concrete de implinire a lui s-au ivit odata cu construirea Statiei Spatiale Internationale (ISS). Orbitand la 300-400 km de suprafata Terrei, ISS este un ansamblu de laboratoare de cercetare si statii de observatie, unde cativa astronauti desfasoara permanent activitati foarte specializate, care largesc aria cunoasterii umane.

Dintr-o data, privilegiatii acestei lumi si-au dat seama ca exista un loc in care prea putini au acces (chiar daca aceia se duc acolo ca sa munceasca); or, un loc vazut pana acum de numai cateva zeci de oameni reprezinta cea mai tentanta destinatie din lume. Daca se poate ajunge acolo, de ce nu s-ar duce cineva si intr-o vizita de placere? Banii nu erau o problema, asa ca…

Pana acum, 8 calatori au vizitat Statia Spatiala Internationala doar din curiozitate si din placerea descoperirii, fara a avea obligatii profesionale pe acolo (desi, cu unii dintre ei, au fost incheiate acorduri prin care respectivi se obligau sa realizeze si oarecare observatii si cercetari la fata locului, acesta fiind o modalitate de a reduce costurile). Pentru a-i desemna, s-a incetatenit deja termenul de „turist spatial”, desi unii au obiectat, in virtutea faptului ca au contribuit la munca de pe ISS in baza acordurilor de „prestari de servicii” despre care am vorbit mai sus.

Iata-i, cu numele, nationalitatea si durata sejurului pentru fiecare dintre ei:
Dennis Tito – american – 9 zile (28 aprilie – 6 mai 2001)
Mark Shuttleworth – sud-african/britanic -11 zile (25 aprilie – 5 mai 2002)
Gregory Olsen – american – 11 zile (1 – 11 octombrie 2005)
Anousheh Ansari – iraniana/americana – 12 zile (18 – 29 septembrie 2006)
Charles Simonyi – maghiar/american 15 zile (7 – 21 aprilie 2007) si inca 14 zile (26 martie – 8 aprilie 2009)
Sheikh Muszaphar Shukor – malaezian – 11 zile (10 -21 octombrie 2007)
Richard Garriott – american / britanic 12 zile (12 -23 octombrie 2008)
Guy Laliberté – canadian – 12 zile (30 septembrie – 11 octombrie 2009)

Celor care, după ce au citit acest articol deja visează la felul aproape magic în care curbura Pământului se vede din spațiu, le recomandăm să se aboneze la canalul de live video streaming al NASA. 🙂