Uita-ma sa uit de tine!
E singurul drum in care sufletul meu mai poate fi salvat. Uita-ma si șterge-ma din toate amintirile noastre. Șterge-ma cu buretele mult prea înmuiat in cuvinte si iluzii. Șterge-ma cu radiera mintii dar lasa-mi clipele intacte. Incepe ușor, de jos si pana sus, fara a zgâria hârtia pe care ai așternut atât de multe povesti de iubire. Șterge-mi ușor degetele de la picioare astfel încât sa imi rămână doar gleznele goale si fine. Șterge-mi incet gleznele si pulpele moi, si urca incet către picioarele infinit de lungi. Mai apoi șterge-mi picioarele cu grija, fara a musca din pagina ce imi acoperă in taina coapsele atât de adorate.
Șterge-mi din nou stomacul si pieptul, sânii si gâtul subțire. Urca ușor înspre chipul meu si șterge-mi bărbia rotunjită si albă, buzele darnice si moi, pomeții colorați de tine si ochii! Ochii sa mi-i ștergi ușor de repede, fara a-mi lasa timp sa clipesc sub sprâncenele arse de dor.
Iar dupa ce imi ștergi chipul, joaca-te pentru ultima oară cu parul meu de copil si uita-l. Rupe bucatele din firele goale si arunca-le peste timpuri. Acum ca m-ai sters de tot din tabloul nostru drag, te rog sa ma cureti din minte si din suflet. Din inima si din Vis. Asa cum valurile nu uita sa curete malul încins de soarele nisipurilor sclipitoare. Asa cum un bolnav se curată de boala lui. Precum o floare de ale ei petale si flori in toamnele târzii si triste.
Uita-ma asa cum ti-ai uita numele.
Uita-ma sa uit de tine…
Dar nu uita… Iubirea!
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu
