Ultima noapte de dragoste. Intaia noapte de razboi.
Parca asa era. Si de ce nu ar fi invers? De ce nu ar fi prima noapte de dragoste si ultima de razboi? De ce nu ar fi prima noapte de dragoste continuata de o a doua si a treia si … tot asa! Pentru ca oamenii s-au saturat de razboi. S-au saturat de nopti nedormite si cuvinte amare. S-au saturat de furtuni si de clipe reci.
E necesar sa te lupti. Dar nu cu ceilalti. Si nu tot timpul. Cea mai grea lupta din viata aceasta este cu tine insuti. Si atunci de ce nu ti-ai face aliati? Si ce poate fi mai frumos decat un aliat care stii ca nu te va trada niciodată? Stii ca nu va sta nicio clipa in spatele liniilor inamice, ci mereu alaturi… de tine! Un aliat asemenea unui prieten foarte bun. Cel mai bun. Un partener de lupta. Un iubit. Un suflet pereche. Ce poate fi mai inaltator decat un asemenea om in viata ta? Un om pe care sa te poti baza in cele mai intunecate ganduri si in cele mai aprigi trairi.
Cand stii ca nu esti niciodata singur.
Pentru ca nu ai cum sa fii. Nu in lupta in care ati pornit amandoi. Voi doi. Impotriva celorlalţi, impotriva omenirii si impotriva tuturor. Un camarad de nadejde in ceasuri goale. Un om pe care sa il iubesti cu fiecare pas pe care il faci pe campul de lupta. Un om care nu iti va spune „Nu” nici macar atunci cand lupta a luat sfarsit. Insa nu are cum sa ia sfarsit. E o lupta continua. In primul rand, cu tine. Dar o lupta la care ati plecat amandoi… impreuna!
Un razboi pe care nu il veti castiga decat unul alaturi de celalalt. Un razboi al mintii, al inimii si al sufletului. Un razboi al trairilor de pretutindeni si de nicăieri. Iar atunci cand cazi ranit … atunci cand nimeni din jurul tau nu iti poate saruta ranile … atunci cand cerul e prea negru iar ochii abia se tin deschisi … atunci cand mainile tremura precum o vorba spusa in soaptă … cand tot ce crezi ca ai pierdut se regaseste surd in sufletul tau, cand toate strigatele iti suna a moarte si cand toata fiinta ta a incetat sa mai creada in minuni… sa fii ridicat.
Protejat si iubit!
Pus pe picioare asemenea noului nascut care a inceput sa vada lumea… si s-a bucurat! S-a bucurat ca nu e singur. S-a bucurat ca e iubit. Asa cum trebuie sa te bucuri si tu. Asa cum trebuie sa iubesti omul de langa tine, sa il pretuiesti si sa ii fii recunoscător. Atat in zori de pace cat si in cei de razboi.
Pentru ca ultima noapte de dragoste… inca nu s-a sfarsit!
Ea continua …🙂
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu
